13 definiții pentru reproș

din care

Explicative DEX

REPROȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

REPROȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

reproș sn ...

REPROȘ, $reproșur...

REPROȘ s.n. Învinuire; mustrare, imputare. [Pl. -șuri. / < fr. réproche].

REPROȘ s. n. ...

REPROȘ ~uri n. ...

reproș n. imputare...

*repróș n., pl. $u...

Ortografice DOOM

reproș (desp. $...

reproș $(re-proș)...

reproș s. n. (sil...

Sinonime

REPROȘ s. 1. im...

REPROȘ s. 1. ...

Intrare: reproș
  • silabație: re-proș info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reproș
  • reproșul
  • reproșu‑
plural
  • reproșuri
  • reproșurile
genitiv-dativ singular
  • reproș
  • reproșului
plural
  • reproșuri
  • reproșurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reproș, reproșurisubstantiv neutru

  • 1. Dojană, imputare, mustrare, învinuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În loc să-mi fii recunoscătoare, îmi mai faci reproșuri. SEBASTIAN, T. 36. DLRLC
    • format_quote Mă uit la tine și te văd gînditoare și-mi zic că tu poate suferi... și-mi aduc aminte de unele vorbe ale tale, de unele căutături de reproș. VLAHUȚĂ, O. A. III 178. DLRLC
    • format_quote Am să-ți fac reproșuri... – Pentru ce? – Ai început a mă neglija. ALECSANDRI, T. 1670. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: reproșe. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.