opțiuni
  • info

13 definiții pentru imputare

din care

Explicative DEX

IMPUTARE, imputări, s. f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire. ♦ (Concr.) Imputație. – V. imputa.

IMPUTARE, imputări, s. f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire. ♦ (Concr.) Imputație. – V. imputa.

imputare sf...

IMPUTARE, $impută...

IMPUTARE s.f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; imputație. [< imputa].

IMPUTARE ~ări $f....

imputare f. ceea c...

împutare sf...

împutáre f. $Vechĭ...

Ortografice DOOM

imputare s. #f....

imputare s. f.,...

imputare s. f., g...

Sinonime

IMPUTARE s. 1. ...

IMPUTARE s. @1....

Intrare: imputare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imputare
  • imputarea
plural
  • imputări
  • imputările
genitiv-dativ singular
  • imputări
  • imputării
plural
  • imputări
  • imputărilor
vocativ singular —
plural —
împutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împutare
  • ‑mputare
  • împutarea
  • ‑mputarea
plural
  • împutări
  • ‑mputări
  • împutările
  • ‑mputările
genitiv-dativ singular
  • împutări
  • ‑mputări
  • împutării
  • ‑mputării
plural
  • împutări
  • ‑mputări
  • împutărilor
  • ‑mputărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imputare, imputărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dojană mustrare reproș învinuire
    • format_quote Pricepuse tonul de imputare, de enervare răstită și mînie. DUMITRIU, B. F. 51. DLRLC
    • format_quote Simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă. REBREANU, P. S. 24. DLRLC
    • format_quote Dacă avea pe dînsa o haină sau tartan, i-l trecea cu sila pe spate, îi da un pumn ușor, de imputare, și-l gonea în casă. BASSARABESCU, V. 9. DLRLC
    • 1.1. concretizat Învinuire adusă cuiva pentru o pagubă cauzată instituției unde activează și pe care este obligat să o acopere. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: imputație
etimologie:
  • vezi imputa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.