opțiuni
  • info

18 definiții pentru refuza

din care

Explicative DEX

REFUZA, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

REFUZA, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

refuza [At: ...

REFUZA, refuz,...

REFUZA vb. I. 1. tr. A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ți s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunța la ceva. 2. intr. (Mar.; despre vînt) A se roti spre prora navei. [P.i. refuz. / < fr. refuser].

REFUZA vb. I....

A REFUZA refuz $...

refuzà v. 1. a n...

2) *refúz, a -á ...

Ortografice DOOM

refuza (a ~) #vb....

refuza (a ~) #v...

refuza vb., ind. ...

refuz s. n., ...

refuz vb., sb.

Sinonime

REFUZA vb. 1. a...

REFUZA vb. v. $es...

REFUZA vb. 1....

refuza vb. v....

Antonime

A refuza ≠ a accep...

Intrare: refuza
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refuza
  • refuzare
  • refuzat
  • refuzatu‑
  • refuzând
  • refuzându‑
 singular plural
  • refuză
  • refuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refuz
 (să)
  • refuz
  • refuzam
  • refuzai
  • refuzasem
a II-a (tu)
  • refuzi
 (să)
  • refuzi
  • refuzai
  • refuzași
  • refuzaseși
a III-a (el, ea)
  • refuză
 (să)
  • refuze
  • refuza
  • refuză
  • refuzase
plural I (noi)
  • refuzăm
 (să)
  • refuzăm
  • refuzam
  • refuzarăm
  • refuzaserăm
  • refuzasem
a II-a (voi)
  • refuzați
 (să)
  • refuzați
  • refuzați
  • refuzarăți
  • refuzaserăți
  • refuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • refuză
 (să)
  • refuze
  • refuzau
  • refuzară
  • refuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

refuza, refuzverb

  • 1. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: respinge antonime: accepta admite aproba primi
    • format_quote Scrie-i și invit-o la noi... Sper că nu o să ne refuze. C. PETRESCU, C. V. 95. DLRLC
    • format_quote Ei au exprimat așa de călduros dorința de a intra în combinație, încît mi-am zis că nu i-aș putea refuza. CARAGIALE, O. VII 18. DLRLC
    • format_quote Refuză și limbi și cașcaval, Zicînd că e în post și nu poate mînca. ALEXANDRESCU, P. 73. DLRLC
    • 1.1. A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Refuza de peste zece ani să mai calce în oraș. DUMITRIU, N. 102. DLRLC
      • format_quote Bătrînul refuza să admită, deși nu spunea. REBREANU, R. I 233. DLRLC
      • format_quote Am să-i scriu, s-o rog... s-o rog să nu surîdă, să nu-mi împle sufletul de o vană, dureroasă iluziune. Asta... nu-mi va refuza ea. EMINESCU, N. 72. DLRLC
      • format_quote figurat Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos, dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Îl chemase pe Constantin Lipan și îi ceruse să suspende urmărirea și să închidă dosarul. Constantin Lipan refuzase. C. PETRESCU, C. V. 324. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute... ea refuza c-un zîmbet de voinicie care sfidează. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. DLRLC
    • 1.2. (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: renunța
      • format_quote Nu-și refuza nimic socotind că i se datorează tot. REBREANU, R. I 186. DLRLC
      • format_quote Vrea nimic să nu-și refuze din tot ce simțul cere. MACEDONSKI, O. I 261. DLRLC
  • 2. reflexiv A se sustrage, a se eschiva. MDN '00
    sinonime: eschiva sustrage
  • 3. tranzitiv marină (Despre vânt) A se roti spre prora navei. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.