opțiuni
  • info

16 definiții pentru păcăli

din care

Explicative DEX

PĂCĂLI, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. – Et. nec.

PĂCĂLI, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. – Et. nec.

păcăli vi [...

PĂCĂLI, $păcălesc...

A PĂCĂLI ~esc $t...

@A SE PĂCĂLI mă ~e...

păcălì v. 1. a j...

PÎCÎLI vb. IV #...

păcălésc (vest) și...

Ortografice DOOM

păcăli (a ~) #vb.... corectat(ă)

păcăli (a ~) #v...

păcăli vb., ind. ...

păcăli...

păcălesc, -leam 1 imp.

Argou

@a-și înșela / a-și ...

Sinonime

PĂCĂLI vb. v. $în...

PĂCĂLI vb. a ad...

Intrare: păcăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păcăli
  • păcălire
  • păcălit
  • păcălitu‑
  • păcălind
  • păcălindu‑
 singular plural
  • păcălește
  • păcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păcălesc
 (să)
  • păcălesc
  • păcăleam
  • păcălii
  • păcălisem
a II-a (tu)
  • păcălești
 (să)
  • păcălești
  • păcăleai
  • păcăliși
  • păcăliseși
a III-a (el, ea)
  • păcălește
 (să)
  • păcălească
  • păcălea
  • păcăli
  • păcălise
plural I (noi)
  • păcălim
 (să)
  • păcălim
  • păcăleam
  • păcălirăm
  • păcăliserăm
  • păcălisem
a II-a (voi)
  • păcăliți
 (să)
  • păcăliți
  • păcăleați
  • păcălirăți
  • păcăliserăți
  • păcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • păcălesc
 (să)
  • păcălească
  • păcăleau
  • păcăliră
  • păcăliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pâcâli
  • pâcâlire
  • pâcâlit
  • pâcâlitu‑
  • pâcâlind
  • pâcâlindu‑
 singular plural
  • pâcâlește
  • pâcâliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pâcâlesc
 (să)
  • pâcâlesc
  • pâcâleam
  • pâcâlii
  • pâcâlisem
a II-a (tu)
  • pâcâlești
 (să)
  • pâcâlești
  • pâcâleai
  • pâcâliși
  • pâcâliseși
a III-a (el, ea)
  • pâcâlește
 (să)
  • pâcâlească
  • pâcâlea
  • pâcâli
  • pâcâlise
plural I (noi)
  • pâcâlim
 (să)
  • pâcâlim
  • pâcâleam
  • pâcâlirăm
  • pâcâliserăm
  • pâcâlisem
a II-a (voi)
  • pâcâliți
 (să)
  • pâcâliți
  • pâcâleați
  • pâcâlirăți
  • pâcâliserăți
  • pâcâliseți
a III-a (ei, ele)
  • pâcâlesc
 (să)
  • pâcâlească
  • pâcâleau
  • pâcâliră
  • pâcâliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcăli, păcălescverb

  • 1. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza, a trage pe sfoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amăgi minți înșela
    • format_quote Un hamal ghiduș, care-i păcălea pe toți în port, strigă în gura mare o cimilitură. BART, S. M. 88. DLRLC
    • format_quote Văzură în cele din urmă că sînt păcăliți, se cătrăniră de mînie, însă înghițiră gălușca. ISPIRESCU, L. 248. DLRLC
    • format_quote De ocară m-a făcut, Că n-am hal de vitejit Și nici duh de păcălit. TEODORESCU, P. P. 640. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar, vai, rău s-a păcălit; i-a ars nu numai stogul, dar casa, grajdul, șura, și cu un cuvînt tot ce avea. RETEGANUL, P. IV 77. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.