opțiuni
  • info

35 de definiții pentru pântec / pântece

din care

Explicative DEX

PÂNTEC, pântece, s. n. (Pop.) 1. Parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foaie, vintre. ◊ Expr. Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată. 2. Stomac. ◊ Expr. Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. A se închina pântecelui = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare. 3. Uter. ◊ Loc. adv. Din pântecele mamei = înainte de a se naște. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță. 4. Fig. Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime. 5. Fig. Partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți. [Var.: pântece s. n.] – Lat. pantex, -ticis.

pântec sn #...

PÂNTEC s. n. v. pântece.

PÂNTECE s. n. v. pântec.

păntece sn #v...

pâncete sn #v...

pânceti sn ...

pâncite sn ...

pântăce sn ...

pântce sn #...

pântece sn ... corectat(ă)

pânteci sn #v...

pântice sn ...

pintece sn ...

puncite sn ...

puntece sn ...

PÂNTECE, pântece, s. n. 1. Parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre. ◊ Expr. Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată. 2. Stomac. ◊ Expr. Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare. 3. Uter. ◊ Loc. adv. Din pântecele mamei = înainte de a se naște. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță. 4. Fig. Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime. 5. Fig. Partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți. [Var.: pântec s. n.] – Lat. pantex, -ticis.

PÎNTECE, (rar) $p...

PÂNTECE ~ n. 1) ...

pântec(e) m. 1. ...

pîntece n., pl. t...

Ortografice DOOM

!pântec (pop.) ...

!pântec/pântece ...

pântece v. @pâ...

pântece s. n., pl....

pîntece...

pântece sg. și pl.

Etimologice

@pîntece (pîntece),...

Argou

@a avea furnici în p...

Sinonime

PÂNTECE s. v. $abd...

PÂNTECE s. v. $ini...

PÎNTECE s. $(#A...

pîntece s. v....

Regionalisme / arhaisme

pấntece, (pântec, ...

pântece, (pântec, ...

Intrare: pântec / pântece
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântec
  • pântecul
  • pântecu‑
plural
  • pântece
  • pântecele
genitiv-dativ singular
  • pântec
  • pântecului
plural
  • pântece
  • pântecelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântece
  • pântecele
plural
  • pântece
  • pântecele
genitiv-dativ singular
  • pântece
  • pântecelui
plural
  • pântece
  • pântecelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pintece
  • pintecele
plural
  • pintece
  • pintecele
genitiv-dativ singular
  • pintece
  • pintecelui
plural
  • pintece
  • pintecelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puncite
  • puncitele
plural
  • puncite
  • puncitele
genitiv-dativ singular
  • puncite
  • puncitelui
plural
  • puncite
  • puncitelor
vocativ singular —
plural —
pântice
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pânteci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pântce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pântăce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâncite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pânceti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâncete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păntece
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puntece
  • puntecele
plural
  • puntece
  • puntecele
genitiv-dativ singular
  • puntece
  • puntecelui
plural
  • puntece
  • puntecelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pântec, pântece / pântece, pântecesubstantiv neutru

  • 1. popular Parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: abdomen burtă foale vintre diminutive: pântecel
    • format_quote Bietul grec coborî din firidă și, ținîndu-se cu mîinile de pîntece, se tot ruga. GALACTION, O. I 84. DLRLC
    • format_quote Copii goi, cu pîntecele rotunde, cu părul cîrlionțat și îmbîcsit, înghit lacom îmbucături de mămăligă. DELAVRANCEA, V. V. 117. DLRLC
    • format_quote Iată, vezi, pîntecele meu e doldora, ba am dat și de pomană, căci n-am mai putut mînca. ȘEZ. III 130. DLRLC
    • chat_bubble Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată, a avea o sarcină înaintată. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A-i face (cuiva) pântecele cobză (sau coastele pântece) = a bate (pe cineva) foarte tare. DLRLC
      • format_quote Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă și pîntecele cobză, zise Setilă, căci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoți la capăt cu buclucașul acesta. CREANGĂ, O. A. 253. DLRLC
      • format_quote Și-i da piste un omușor care ți-a face coastele pîntece. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
  • 2. popular Organ în formă de pungă, în care are loc digestia alimentelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: stomac
    • format_quote Acuș s-or și aduce bucatele și vinul, și numai de-ați avea pîntece unde să le puneți. CREANGĂ, O. A. 255. DLRLC
    • format_quote Apoi la hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămină încheiată; și numai să fi avut pîntece unde să pui coliva și bucatele, atît de multe erau. CREANGĂ, O. A. 38. DLRLC
    • chat_bubble Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: înfometat
      • format_quote Petrecuse el iarna cum petrecuse, cu puțini tăciuni în vatră și cu pîntecele cam lipit de coaste. GANE, N. III 182. DLRLC
    • chat_bubble Ai să faci broaște în pântece, se spune în glumă celui care bea multă apă. DLRLC
    • chat_bubble A se închina pântecelui = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. popular Organul femeii în care se dezvoltă fetusul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: mitră uter
    • format_quote Dar grația celui ce mă deosebise din pîntecele mamei mele. voia într-altfel. GALACTION, O. I 56. DLRLC
    • format_quote Nu vezi pe cine am la genuchii mei? Pe muma care a purtat în pîntecele ei pe domnul de mîne al Moldovei. DELAVRANCEA, A. 52. DLRLC
    • format_quote figurat Din pîntecele urii născu amoru-mi viu! MACEDONSKI, O. II 115. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din pântecele mamei = înainte de a se naște. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • chat_bubble A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Pasămite luase în pîntece. ISPIRESCU, L. 120. DLRLC
    • chat_bubble A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. popular figurat Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: adâncime interior
    • format_quote Scobi în pîntecele acelui munte o mulțime de cămări și cămăruțe încît se rătăcea printr-însele, d-ar fi fost nu știu cine. ISPIRESCU, U. 116. DLRLC
    • format_quote Simțea în nări aburii de borș acru țîșniți din pîntecul bucătăriilor. CAMILAR, N. II 139. DLRLC
  • 5. popular figurat Partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pântecele garafei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Șlepul era cufundat pe sfert în apă. Și cum stăteau ei culcați pe paie, în fund, auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gîlgîind pe lîngă pîntecele de metal. DUMITRIU, N. 135. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.