opțiuni
  • info

29 de definiții pentru pustiu (s.n.) / pustie

din care

Explicative DEX

PUSTIU, -IE, (I) pustiuri, s. n., (II) pustii, adj. I. S. n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; spec. întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert. ◊ Loc. adv. În pustiu = în zadar, degeaba. A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea. ◊ Expr. A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă. Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul. 2. Fig. Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere. II. Adj. 1. (Despre locuri, ținuturi) Care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație. ♦ Aflat în paragină, în ruină; părăsit. ♦ (Substantivat; înv. și pop., în imprecații) Blestemat, afurisit. 2. În care nu se află nimeni (și nimic). Cameră pustie. 3. Fig. Singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit. [Var.: (pop.) pustie s. f.] – Din bg. pustinja.

PUSTIU, -IE, (I) pustiuri, s. n., (II) pustii, adj. I. S. n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; spec. întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert. ◊ Loc. adv. În pustiu = în zadar, degeaba. A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea. ◊ Expr. A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă. Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul. 2. Fig. Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere. II. Adj. 1. (Despre locuri, ținuturi) Care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație. ♦ Aflat în paragină, în ruină; părăsit. ♦ (Substantivat; înv. și pop., în imprecații) Blestemat, afurisit. 2. În care nu se află nimeni (și nimic). Cameră pustie. 3. Fig. Singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit. [Var.: (pop.) pustie s. f.] – Din bg. pustinja.

pustiu, ~ie [#... corectat(ă)

PUSTIU1, $pustiu...

PUSTIU2 ~ri n....

pustiu a. 1. gol...

pustíŭ, -íe adj. (...

PUSTIE s. f. v. pustiu.

PUSTIE s. f. v. pustiu.

pusteiu sn #v...

pustiniu, ~ie $...

puștiu sn #vz...

PUSTIE, pustii,...

pustie f. 1. pus...

pustíe f. (vrom. $...

Ortografice DOOM

pustiu2 s. #...

pustiu2 s. n.,...

pustiu s. n., art...

pustiu...

pustie (înv., #...

pustie (înv., #...

pustie s. f., art...

Enciclopedice

@UBI SOLITUDINEM FAC...

@VOX CLAMANTIS IN DE...

Sinonime

PUSTIU adj., s. v...

PUSTIU adj., s. @...

PUSTIU adj., #s...

pustiu adj., #s...

PUSTIUL s. art. v...

pustiul s. #art...

Expresii și citate

@Déluge des mots sur...

@Ubi solitudinem fac...

Intrare: pustiu (s.n.) / pustie
pustiu2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiu
  • pustiul
  • pustiu‑
plural
  • pustiuri
  • pustiurile
genitiv-dativ singular
  • pustiu
  • pustiului
plural
  • pustiuri
  • pustiurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustie
  • pustia
plural
  • pustii
  • pustiile
genitiv-dativ singular
  • pustii
  • pustiei
plural
  • pustii
  • pustiilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusteiu
  • pusteiul
plural
  • pusteiuri
  • pusteiurile
genitiv-dativ singular
  • pusteiu
  • pusteiului
plural
  • pusteiuri
  • pusteiurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puștiu
  • puștiul
plural
  • puștiuri
  • puștiurile
genitiv-dativ singular
  • puștiu
  • puștiului
plural
  • puștiuri
  • puștiurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pustiu, pustiurisubstantiv neutru
pustie, pustiisubstantiv feminin

  • 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pustietate pustieșag pustiire pustiu sălbăticie sălbăticime sălbăticiune
    • format_quote Nimic nu poți surprinde în tot pustiul acesta de apă argintie. BART, S. M. 22. DLRLC
    • format_quote figurat De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? EMINESCU, O. I 137. DLRLC
    • format_quote Tatarul, copil al pustiei, avea priviri mai pătrunzătoare. SADOVEANU, O. VII 146. DLRLC
    • format_quote A fost odată într-o pustie mare un pustnic. ISPIRESCU, L. 146. DLRLC
    • format_quote Și azi el se avîntă pe calul său arab Și drumul, ca săgeții, îi dă peste pustie, Care sub luna plină lucește argintie. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • format_quote figurat Se depărtă iar în pustia lui de gînduri. Totuși păstra o ureche și pentru sfat. SADOVEANU, P. M. 96. DLRLC
    • 1.1. prin specializare metaforic Întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: ariniș deșert pustiiciune
      • format_quote Ș-atunci vîntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri. EMINESCU, O. I 45. DLRLC
      • format_quote Mă credeam pierdut, întocmai ca un călător în pustiurile Africii. ALECSANDRI, P. 46. DLRLC
    • 1.2. Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = epilepsie. NODEX
      sinonime: epilepsie
    • chat_bubble locuțiune adverbială În pustiu = în zadar. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: degeaba
      • format_quote Bădiță de la Sibiu, Nu-nșela murgu-n pustiu, Că măicuța ți-o spus bine, Că nu mă dă după tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 276. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În pustiu = în gol. NODEX
    • chat_bubble locuțiune adverbială A pustiu sau a pustie = a jale, a moarte, prevestind moartea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aud... un glas femeiesc cîntînd, a pustiu, o doină. La TDRG. DLRLC
      • format_quote Cînii cum îl văd La el se răped și latră-a pustiu Și urlă-a morțiu. ALECSANDRI, P. P. 187. DLRLC
      • format_quote Cîntă cucul de trei zile; Eu gîndeam că-mi cîntă mie, Da el cîntă a pustie După biata ciocîrlie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. DLRLC
    • chat_bubble A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote N-o să-i pun ei mîna în gît, nu! Una ca asta, ducă-se pe pustiu! DEMETRIUS, C. 29. DLRLC
      • format_quote Să nu aibă vreo nălucă, În pustiu ducă-s-ar, ducă! ALECSANDRI, P. P. 5. DLRLC
        • format_quote Pe sulul cel de-napoi O sută de lătunoi, Iară pe cel de-nainte Pustia le ține minte. MARIAN, S. 97. DLRLC
        • format_quote Pe cea verde moviliță Se rotește-o păuniță Ș-un păun cu chica scurtă. Ieși, bădiță, de-l ascultă. – Asculta-l-ar pustia, Că mi-a luat soția. ALECSANDRI, P. P. 410. DLRLC
        • format_quote Omenia ți-ai mîncat Și pustiei te-am lăsat. HODOȘ, P. P. 120. DLRLC
        • format_quote Și-mi tot pune înainte... Cîte-n lună, cîte-n soare, Să nu fac însurătoare. Aș lăsa-o la pustia, Dar mi-e frică de stafia Să nu dea cu jărăgai Să rămîi ca un vătrai. TEODORESCU, P. P. 335. DLRLC
        • format_quote Bată-le pustia, domnule, să le bată; parcă te poți feri de ele? HOGAȘ, M. N. 120. DLRLC
        • format_quote De lume am fugit; o știu eu. cît e de dulce și de amară, bat-o pustia s-o bată! CREANGĂ, P. 314. DLRLC
        • chat_bubble La pustia (sau pustii) = la dracul, la naiba. DLRLC
          • format_quote Căpitane Răducane, Coboară din deal de vale, Că-ți moare murga de foame! – Las’ să moară la pustii, Că mai am eu bidivii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 505. DLRLC
  • 2. Loc sau regiune în care nu locuiesc oameni. DLRLC
    sinonime: pustietate singurătate
    • format_quote Mă oprii în drum și căutai împrejur... tăcere, noapte și pustiu. HOGAȘ, M. N. 64. DLRLC
      sinonime: pustietate singurătate
    • format_quote Aduna lume de pe lume în pustiul codrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său. CREANGĂ, A. 13. DLRLC
    • format_quote Ghioaga și săgeata lui Fac pustiul codrului. Cerbul moare, urșii pier și vulturii cad din cer. ALECSANDRI, P. II 89. DLRLC
    • format_quote figurat În tot pustiul gîndurilor mele ești numai tu. CAMIL PETRESCU, T. II 271. DLRLC
    • 2.1. A face pustiu = pustii. DLRLC
      sinonime: pustii
    • chat_bubble A fi pustiu = a nu exista nici un semn de viață. DLRLC
      • format_quote Se opriră și se uitară împrejurul lor. Era pustiu și liniște: numai despre oraș se mai auzea zuruitul trăsurilor. SLAVICI, N. II 287. DLRLC
  • 3. figurat Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: durere mâhnire plictiseală supărare
    • format_quote Vîntule, nebunule... Ia mai bine, dacă poți, Chinurile de la toți Și povara inimii Și pustiul lacrimii. PĂUN-PINCIO, P. 43. DLRLC
    • format_quote Ah! de cîte ori voit-am Ca să spînzur lira-n cui Și un capăt poeziei Și pustiului să pui! EMINESCU, O. I 105. DLRLC
    • format_quote Ia-mi dorul din inimioară, Că pustiul mă omoară. TEODORESCU, P. P. 307. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.