Doar Cuvinte

info

22 de definiții pentru pricină

din care

explicative DEX (9)
ortografice DOOM (8)
argou (1)
sinonime (4)

Explicative DEX

PRICINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nicio) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ◊ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Acc. și: pricină] – Din bg. prična.

pricină sf ... corectat(ă)

PRICINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. și: pricină] – Din bg. prična.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de cata
acțiuni
- link permalink

PRICINĂ, $pricini...

PRICINĂ ~i f. 1...

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

pricină f. 1. ca...

prícină (vest) și ...

precenă sf ...

pricenă sf ...

Ortografice DOOM

@+pricină (din ~ că...

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

@+pricină (din ~ de...

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

pricină s. f....

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

pricină s. f., ...

pricină s. f., g....

pricină...

pricină.

+pricina (din ~) ...

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Argou

@a nu vedea pădurea ...

Sinonime

PRICINĂ s. 1. v...

PRICINĂ s. v. $ac...

PRICINĂ s. 1....

pricină s. v....

Intrare: pricină

pricină substantiv feminin

substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pricină	pricina
nominativ-acuzativ	plural	pricini	pricinile
genitiv-dativ	singular	pricini	pricinii
genitiv-dativ	plural	pricini	pricinilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

precenă substantiv feminin

substantiv feminin (F43)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	precenă	precena
nominativ-acuzativ	plural	preceni	precenile
genitiv-dativ	singular	preceni	precenii
genitiv-dativ	plural	preceni	precenilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

pricenă substantiv feminin

substantiv feminin (F43)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pricenă	pricena
nominativ-acuzativ	plural	priceni	pricenile
genitiv-dativ	singular	priceni	pricenii
genitiv-dativ	plural	priceni	pricenilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

pricină, pricinisubstantiv feminin

1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: cauză motiv
- format_quote Cîrciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon. REBREANU, R. II 39. DLRLC
- format_quote Din ce în ce mai crudă și mai fără îndurare a fost cu mine. Toată pricina era că semănăm cu tata. VLAHUȚĂ, O. A. 149. DLRLC
- format_quote Nu ți-am scris de mult și pricina e că nu știam unde te afli. GHICA, A. 231. DLRLC
- 1.1. Ocazie, pretext, prilej. DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: ocazie pretext prilej
  - format_quote Cînd va veni Nicu, să-i dai pricină de vorbă. ALECSANDRI, T. I 37. DLRLC
- chat_bubble locuțiune adverbială Fără (nicio) pricină = fără justificare. DEX '09 DLRLC
  
  sinonime: nemotivat
  - format_quote Fără nici o pricină, erau poftiți la un ospăț, care-i ademenea să uite libertatea răpusă și soarta potrivnică a bătăliei. C. PETRESCU, R. DR. 17. DLRLC
  - format_quote De ce deodată, ascultînd, te-ai întristat fără pricină? C. PETRESCU, C. V. 204. DLRLC
- chat_bubble locuțiune conjuncțională Din pricină că... = pentru că... DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: deoarece fiindcă
- chat_bubble locuțiune prepozițională Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- chat_bubble învechit A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Puind pricină că Bocskai nu a intrat în Ardeal cînd a fost chemat, cardinalul ocupase cetățile. BĂLCESCU, O. II 222. DLRLC
2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: ceartă conflict controversă neînțelegere
- format_quote Eu, o judecată am Cu nește rezași... O pricină de hotare. HASDEU, R. V. 42. DLRLC
- format_quote Mitropolitul adresă Adunării o carte, povățuind pe toți care cunosc pricina, a mărturisi adevărul. BĂLCESCU, O. 103. DLRLC
- 2.1. prin specializare Cauză, proces. DEX '09 DLRLC
  
  sinonime: cauză proces
  - format_quote [Bîrnoavă] trimise poruncile și făcu vestire la poartă că domnul curînd începe judecarea pricinilor. SADOVEANU, O. VII 142. DLRLC
- 2.2. învechit Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan și a rămas fără pecetea domnească. DELAVRANCEA, A. 54. DLRLC
- chat_bubble popular A se pune de pricină = a se împotrivi, a se opune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: opune împotrivi
  - format_quote Văru-mieu Ion Mogorogea, cu vătrariul subsuoară, se punea de pricină că nu ură, și numa-ți crăpa inima-n tine de necaz. CREANGĂ, A. 43. DLRLC
  - format_quote Cela nu se pune de pricină: dă capra, ia carul. CREANGĂ, O. A. 149. DLRLC
- chat_bubble popular A se pune de pricină = a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Apă ți-am dat, mîncare ți-am dat, ce-ți mai trebuie? Acu te pui de pricină? SADOVEANU, O. V 32. DLRLC
  - format_quote Fusese om aprig și certăreț. Gata să se pună de pricină pentru drepturi adevărate sau numai închipuite. C. PETRESCU, R. DR. 23. DLRLC
- chat_bubble A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Arțăgos, căuta pricină tuturor, PAS, Z. I 145. DLRLC
  - format_quote Nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină Și-l certau apoi în pilde Ca să-i caute pricină. IOSIF, P. 70. DLRLC
- chat_bubble A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. DEX '09 DLRLC
  - format_quote Într-o zi... îmi găsi pricină de la te mieri ce. GANE, N. II 164. DLRLC
- chat_bubble popular A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). DEX '09 DEX '98
3. Întâmplare (neplăcută). DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: chestiune necaz supărare întâmplare
- format_quote Am să-i spun boierului mai pe departe această pricină nenorocită. GALACTION, O. I 77. DLRLC
- 3.1. Afacere, problemă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: afacere problemă
  - chat_bubble locuțiune adjectivală Cu pricina = despre care este vorba. DEX '09 DLRLC
    
    sinonime: respectiv
    - format_quote În noaptea cu pricina, am întîlnit pe Romano... venind pe furiș nu știu de unde. HOGAȘ, DR. II 161. DLRLC
    - format_quote Împăratul, cum auzi că a venit păstorul cu pricina, îl chemă înaintea lui. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
4. învechit Cauză politică sau socială de mare importanță; problemă de interes colectiv. DLRLC
- format_quote Cînd romînii erau acum să tragă sabia, ca în vremea lui Mihai Viteazul, pentru sfînta pricină a independenței naționale, Șerban-vodă muri și cu dînsul și acea vrednică hotărîre. BĂLCESCU, O. I 21. DLRLC
- format_quote Sufletele alese care apără o pricină sfîntă și vor să se jertfească pentru dînsa, nu calculează puterile vrăjmașului. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC

etimologie:

limba bulgară prična DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.