8 definiții pentru prăvălire

Explicative DEX

PRĂVĂLIRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli.

PRĂVĂLIRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli.

prăvălire $sf...

PRĂVĂLIRE, $prăvă...

Ortografice DOOM

prăvălire s. #f...

prăvălire s. f....

prăvălire s. f., ...

Sinonime

PRĂVĂLIRE s. 1....

PRĂVĂLIRE s. @1...

Intrare: prăvălire
prăvălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălire
  • prăvălirea
plural
  • prăvăliri
  • prăvălirile
genitiv-dativ singular
  • prăvăliri
  • prăvălirii
plural
  • prăvăliri
  • prăvălirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăvălire, prăvălirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Rostogolire, precipitare pe un povârniș, năpustire la vale. DLRLC
      sinonime: rostogolire
      • format_quote Furtuna detuna o dată în mijlocul bolții și catapeteasma cerului era crăpată de fulger, aruncat din tărie în mare, ca o prăvălire de cioburi înflăcărate. ARGHEZI, P. T. 160. DLRLC
      • 1.1.1. figurat Decădere. DLRLC
        sinonime: decădere
        • format_quote Academia Romînă, stimulată de prăvălirea [mișcării latinizante] la care asista, și-a moderat diversitatea de tendinți. MACEDONSKI, O. IV 127. DLRLC
    • 1.2. Năruire, prăbușire, surpare, dărâmare (a unei construcții). DLRLC
etimologie:
  • vezi prăvăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.