opțiuni
  • info

9 definiții pentru rostogolire

Explicative DEX

ROSTOGOLIRE, rostogoliri, s. f. Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit. – V. rostogoli.

ROSTOGOLIRE, rostogoliri, s. f. Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit. – V. rostogoli.

rostogolire $#s...

ROSTOGOLIRE, $ros...

Ortografice DOOM

rostogolire s. ...

rostogolire #s. f...

rostogolire s. f....

Enciclopedice

ROSTOGOLÍRE #s. f....

Sinonime

ROSTOGOLIRE s. @1...

ROSTOGOLIRE s. ...

Intrare: rostogolire
rostogolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostogolire
  • rostogolirea
plural
  • rostogoliri
  • rostogolirile
genitiv-dativ singular
  • rostogoliri
  • rostogolirii
plural
  • rostogoliri
  • rostogolirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rostogolire, rostogolirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rostogolit
    • 1.1. Cădere, înaintare, învîrtire, prăbușire (însoțită de zgomot) a unui obiect, printr-o mișcare de rotire în jurul lui însuși. DLRLC
      • format_quote Peste liniștea aceasta năvăli un zgomot strein, dușmănos. Întîi învălmășit, nelămurit, ca o rostogolire de bolovăniș. V. ROM. iulie 1953, 130. DLRLC
      • format_quote Tunetul părea dintr-o dată o rostogolire a munților în juru-ne. SADOVEANU, O. VIII 243. DLRLC
      • format_quote Sub bolta cerului cîntecul lui părea rostogolirea unui ban de argint pe fundul unei căldări de aramă. DAN, U. 52. DLRLC
      • format_quote figurat Rostogolire de întîmplări ciudate, ca în visuri. BASSARABESCU, S. N. 67. DLRLC
    • 1.2. Mișcarea continuă făcută de valurile unei ape sau de norii care alunecă pe cer. DLRLC
      • format_quote Apele [erau] de un verde cenușiu, cu rostogoliri încete și mari. DUMITRIU, P. F. 5. DLRLC
      • format_quote Oltul trece, păstrîndu-și aceeași îngîndurată rostogolire a undelor. BOGZA, C. O. 200. DLRLC
      • 1.2.1. Ceea ce se rostogolește; grămezi care cad, se prăbușesc, se rostogolesc. DLRLC
        • format_quote Rostogoliri de nouri veneau din urmă. SADOVEANU, M. 182. DLRLC
etimologie:
  • vezi rostogoli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.