opțiuni
  • info

14 definiții pentru ornament

din care

Explicative DEX

ORNAMENT, ornamente, s. n. 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația. ◊ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distincție, însemn, decorație. 2. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător. – Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.

ORNAMENT, ornamente, s. n. 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația. ◊ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ♦ (Rar) Distincție, însemn, decorație. 2. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător. – Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.

ornament sn [...

ORNAMENT, $orname...

ORNAMENT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, pe manuscrise, pe monumente etc.; podoabă. ◊ De ornament = ornamental. 2. Figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvîntare. ♦ (Muz.) Semn, notă sau grup de note care mărește efectul unei note principale. [Pl. -te, -turi. / < lat. ornamentum, cf. fr. ornement, it. ornamento].

ORNAMENT $s. n....

ORNAMENT ~e n. ...

ornament n. 1. p...

*ornamént n., pl. ...

Ortografice DOOM

ornament s. #n....

ornament s. n.,...

ornament s. n., p...

Jargon

@ornament(e) (note d...

Sinonime

ORNAMENT s. 1. ...

ORNAMENT s. @1....

Intrare: ornament
ornament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornament
  • ornamentul
  • ornamentu‑
plural
  • ornamente
  • ornamentele
genitiv-dativ singular
  • ornament
  • ornamentului
plural
  • ornamente
  • ornamentelor
vocativ singular —
plural —
ornament2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornament
  • ornamentul
  • ornamentu‑
plural
  • ornamenturi
  • ornamenturile
genitiv-dativ singular
  • ornament
  • ornamentului
plural
  • ornamenturi
  • ornamenturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ornament, ornamentesubstantiv neutru

  • 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a-l înfrumuseța; accesoriu, element decorativ folosit în artele plastice, în arhitectură, în tipografie pentru a întregi o compoziție și a-i reliefa semnificația. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: podoabă înfloritură
    • format_quote Încrucișase mîinile sub cap privind ornamentele tavanului. C. PETRESCU, Î. II 159. DLRLC
    • format_quote figurat Există în stilizarea eminesciană... nu numai o intensificare a ornamentului fabulos, dar și o atitudine descriptivă, atentă la nuanțele aparenței și ale expresiunii. VIANU, A. P. 109. DLRLC
    • 1.1. rar Decorație, distincție, însemn. DEX '09 DEX '98
      sinonime: decorație distincție însemn
    • 1.2. Semn tipografic accesoriu, care reprezintă copia unei figuri geometrice sau simbolice și este folosit pentru alcătuirea motivelor decorative ale unui text. DLRLC
  • 2. Figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare. DN
  • 3. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i împodobi linia melodică; semnul muzical corespunzător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.