18 definiții pentru omogen

din care

Explicative DEX

OMOGEN, -Ă, omogeni, -e, adj. 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară, care prezintă omogenitate; nediferențiat. 2. (Mat.; despre funcții cu mai multe variabile) A cărei valoare rămâne proporțională pentru variabile proporționale. – Din fr. homogène, germ. homogen.

omogen, ~ă a ...

OMOGEN, -Ă, omogeni, -e, adj. 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară, care prezintă omogenitate; nediferențiat. 2. (Mat.; despre funcții cu mai multe variabile) A cărei valoare rămâne proporțională pentru variabile proporționale. – Din fr. homogène, germ. homogen.[1]

  1. Var. homogen LauraGellner

OMOGEN, -Ă, $omog...

OMOGEN, -Ă adj. 1. Care prezintă omogenitate; de același fel, de aceeași substanță, de aceeași natură. ♦ Ale cărui părți se unesc sau au o structură unitară. 2. (Mat.; despre funcții cu mai multe variabile) Ale cărei valori rămîn proporționale pentru variabile proporționale. [Var. homogen, -ă adj. / < fr. homogène, cf. gr. homos – asemănător, genos – gen].

OMOGEN, -Ă $#adj....

@OMOGEN ~ă (~i, ~e)...

*omogén, -ă adj. (...

homogen, ~ă $#a...

omoghen, ~ă a...

HOMOGEN, -Ă adj. v. omogen.

Ortografice DOOM

omogen adj. #m....

omogen adj. #m....

omogen adj. m., p...

Jargon

HOMO- (OMO-) "as...

Sinonime

OMOGEN adj. unita...

OMOGEN adj. uni...

Antonime

Omogen ≠ eterogen,...

Intrare: omogen
omogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omogen
  • omogenul
  • omogenu‑
  • omoge
  • omogena
plural
  • omogeni
  • omogenii
  • omogene
  • omogenele
genitiv-dativ singular
  • omogen
  • omogenului
  • omogene
  • omogenei
plural
  • omogeni
  • omogenilor
  • omogene
  • omogenelor
vocativ singular
plural
homogen adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • homogen
  • homogenul
  • homogenu‑
  • homoge
  • homogena
plural
  • homogeni
  • homogenii
  • homogene
  • homogenele
genitiv-dativ singular
  • homogen
  • homogenului
  • homogene
  • homogenei
plural
  • homogeni
  • homogenilor
  • homogene
  • homogenelor
vocativ singular
plural
omoghen adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omoghen
  • omoghenul
  • omoghe
  • omoghena
plural
  • omogheni
  • omoghenii
  • omoghene
  • omoghenele
genitiv-dativ singular
  • omoghen
  • omoghenului
  • omoghene
  • omoghenei
plural
  • omogheni
  • omoghenilor
  • omoghene
  • omoghenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omogen, omogeadjectiv

  • 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară, care prezintă omogenitate. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Doi mușchi cu funcțiune omogenă. PARHON, O. A. I 96. DLRLC
    • format_quote Ar fi... foarte imprudent ca noi de sine-ne să facem o despărțire între interesele omogene ale țărilor Romînia și Moldavia. GHICA, A. 156. DLRLC
    • 1.1. (Despre un sistem fizico-chimic) Care are aceleași proprietăți în toate punctele sale. DETS
    • 1.2. Care este format din aceeași substanță. DETS
    • 1.3. Cu o structură genetică similară. DETS
  • 2. matematică (Despre funcții cu mai multe variabile) A cărei valoare rămâne proporțională pentru variabile proporționale. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX DETS
  • 3. (Despre o formulă, o relație) Care are aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi. DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.