15 definiții pentru obișnuit

din care

Explicative DEX

OBIȘNUIT, -Ă, obișnuiți, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuit, -ă adj.] – V. obișnui.

OBIȘNUIT, -Ă, obișnuiți, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuit, -ă adj.] – V. obișnui.

obișnuit, ~ă [#...

OBIȘNUIT, -Ă, $ob...

@OBIȘNUIT ~tă (~ți,...

obișnuít, -ă adj. ...

OBICINUIT, -Ă adj. v. obișnuit.

OBICINUIT, -Ă adj. v. obișnuit.

$obicinuit, ~ă #a...

obiciuit, ~ă $#...

OBICINUIT, -Ă, #a...

obicĭuít, -ă adj. ...

Enciclopedice

Pelargonium zonale...

Sinonime

OBIȘNUIT adj. @1....

OBIȘNUIT adj. @...

Antonime

Obișnuit ≠ deosebi...

Intrare: obișnuit
obișnuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obișnuit
  • obișnuitul
  • obișnuitu‑
  • obișnui
  • obișnuita
plural
  • obișnuiți
  • obișnuiții
  • obișnuite
  • obișnuitele
genitiv-dativ singular
  • obișnuit
  • obișnuitului
  • obișnuite
  • obișnuitei
plural
  • obișnuiți
  • obișnuiților
  • obișnuite
  • obișnuitelor
vocativ singular
plural
obicinuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obicinuit
  • obicinuitul
  • obicinuitu‑
  • obicinui
  • obicinuita
plural
  • obicinuiți
  • obicinuiții
  • obicinuite
  • obicinuitele
genitiv-dativ singular
  • obicinuit
  • obicinuitului
  • obicinuite
  • obicinuitei
plural
  • obicinuiți
  • obicinuiților
  • obicinuite
  • obicinuitelor
vocativ singular
plural
obiciuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: MDA2, Scriban
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obiciuit
  • obiciuitul
  • obiciui
  • obiciuita
plural
  • obiciuiți
  • obiciuiții
  • obiciuite
  • obiciuitele
genitiv-dativ singular
  • obiciuit
  • obiciuitului
  • obiciuite
  • obiciuitei
plural
  • obiciuiți
  • obiciuiților
  • obiciuite
  • obiciuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obișnuit, obișnuiadjectiv

  • 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lîngă vatră, cu coatele pe genunchi și cu tîmplele în palme, se cufundă în starea ei obișnuită. SADOVEANU, B. 63. DLRLC
    • format_quote Îl primi cu drăgălășia-i obișnuită, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. REBREANU, R. II 258. DLRLC
    • format_quote Porniră la drum în obișnuitul mers al cailor țărănești. MIRONESCU, S. A. 133. DLRLC
  • 2. Care se face, se întâmplă sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Își răsuci obișnuita țigară și-mi zîmbi cu prietinie. SADOVEANU, O. VIII 8. DLRLC
    • 2.1. (și) substantivat Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Obișnuiții cîrciumii rîd în timpul cînd Marmeladof povestește. GHEREA, ST. CR. II 231.
    • 2.2. (și) adverbial În mod regulat, de obicei. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Eminescu a străbătut etapele de dezvoltare literară pentru care, obișnuit, literaturile începătoare cheltuiesc decenii multe. SADOVEANU, E. 79. DLRLC
  • 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; de rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A lucrat din lemn obișnuit o vioară. DLRLC
etimologie:
  • vezi obișnui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.