opțiuni
  • info

24 de definiții pentru comun

din care

Explicative DEX

COMUN, -Ă, comuni, -e, adj. 1. Care aparține mai multora sau tuturor; care privește sau interesează pe mai mulți sau pe toți; de care se folosesc mai mulți sau toți; obștesc. ◊ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre deosebire de dreptul care se aplică în domenii speciale). Criminal de drept comun = criminal care a comis o crimă obișnuită. Substantiv comun = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel. Factor comun = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume. Divizor comun = număr întreg care împarte exact mai multe numere întregi date. Multiplu comun = număr care e divizibil cu mai multe numere întregi date. Cel mai mic multiplu comun = cel mai mic număr întreg care se poate împărți exact prin mai multe numere întregi. Numitor comun = numitor care aparține mai multor fracții. An comun = an calendaristic. ◊ Expr. A face cauză comună cu cineva = a lua partea cuiva într-o chestiune sau într-o discuție. A nu avea nimic comun cu cineva (sau ceva) = a nu avea nicio legătură cu cineva, a fi străin de... A duce viață comună cu cineva = a trăi sub același acoperiș; a conviețui. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce aparține unei colectivități; ceea ce este alcătuit pe baze obștești. ◊ Loc. adv. În comun = laolaltă, împreună. 2. Obișnuit, normal, firesc; frecvent. ◊ Loc comun = idee cunoscută de toată lumea, lucru știut; banalitate. ◊ Expr. (Substantivat) A ieși din comun = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit, deosebit de ceilalți. 3. Banal, de rând; de proastă calitate. – Din fr. commun, lat. communis.

comun, ~ă [#At...

COMUN, -Ă, comuni, -e, adj. 1. Care aparține mai multora sau tuturor; care privește sau interesează pe mai mulți sau pe toți; de care se folosesc mai mulți sau toți; obștesc. ◊ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre deosebire de dreptul care se aplică în domenii speciale). Criminal de drept comun = criminal care a comis o crimă obișnuită. Substantiv comun = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel. Factor comun = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume. Divizor comun = număr întreg care împarte exact mai multe numere întregi date. Multiplu comun = număr care e divizibil cu mai multe numere întregi date. Cel mai mic multiplu comun = cel mai mic număr întreg care se poate împărți exact prin mai multe numere întregi. Numitor comun = numitor care aparține mai multor fracții. An comun = an calendaristic. ◊ Expr. A face cauză comună cu cineva = a lua partea cuiva într-o chestiune sau într-o discuție. A nu avea nimic comun cu cineva (sau ceva) = a nu avea nici o legătură cu cineva, a fi străin de... A duce viață comună cu cineva = a trăi sub același acoperiș; a conviețui. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce aparține unei colectivități; ceea ce este alcătuit pe baze obștești. ◊ Loc. adv. În comun = laolaltă, împreună. 2. Obișnuit, normal, firesc; frecvent. ◊ Loc comun = idee cunoscută de toată lumea, lucru știut; banalitate. ◊ Expr. (Substantivat) A ieși din comun = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit, deosebit de ceilalți. 3. Banal, de rând; de proastă calitate. – Din fr. commun, lat. communis.

COMUN, -Ă, $comun...

COMUN, -Ă adj. 1. Care aparține mai multora sau tuturor; folosit de toți sau de mai mulți; obștesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generală; substantiv comun = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel; factor comun = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume; divizor comun = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu comun = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor comun = numitor care aparține mai multor fracții. ◊ A face cauză comună cu cineva = a fi de partea cuiva (într-o chestiune, într-o discuție etc.). 2. Obișnuit, normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai mulți sau la toți în același fel, banalizîndu-se prin deasa ei întrebuințare. 3. Banal, de rînd. // s.n. Ceea ce aparține tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obștești. ◊ În comun = laolaltă, împreună. ◊ A ieși din comun = A se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit. [< lat. communis, cf. fr. commun].

COMUN, -Ă I. $#ad...

COMUN ~ă (~i, ~e)...

comun a. 1. ce-i...

*común, -ă adj. (l...

Ortografice DOOM

comun adj. m....

comun adj. m....

comun adj. m., pl...

Etimologice

comun (comună), ...

Jargon

COMUN, -Ă adj. ...

Enciclopedice

@DIFFICILE EST PROPR...

@ORGANIZAȚIA COMUNĂ ...

PIAȚA COMUNĂ v. ...

@PIAȚA COMUNĂ A AMER...

@PIAȚA COMUNĂ SUDICĂ...

Fraxinus excelsior...

Juglans regia L. «...

Sambucus nigra L. ...

Sinonime

COMUN adj. 1. v...

COMUN adj. 1....

Antonime

Comun ≠ propriu...

Intrare: comun
comun adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comun
  • comunul
  • comunu‑
  • comună
  • comuna
plural
  • comuni
  • comunii
  • comune
  • comunele
genitiv-dativ singular
  • comun
  • comunului
  • comune
  • comunei
plural
  • comuni
  • comunilor
  • comune
  • comunelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comun, comunăadjectiv

  • 1. Care aparține mai multora sau tuturor; care privește sau interesează pe mai mulți sau pe toți; de care se folosesc mai mulți sau toți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: obștesc
    • format_quote Curte comună. A avea interese comune. DLRLC
    • format_quote Bogățiile de orice natură ale subsolului, fabricile, uzinele și minele, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, căile de comunicație de orice fel, transportul feroviar, fluvial, maritim și aerian, băncile, poșta, telegraful, telefonul, radioul, mijloacele de tipar, cinematografia și teatrul, gospodăriile agricole de stat, stațiunile de mașini și tractoare, întreprinderile comunale și partea naționalizată a fondului de locuințe de la orașe constituie proprietate de stat, bun comun al poporului. CONST. R.P.R. 11. DLRLC
    • format_quote Jean Bart... are puncte comune cu literatura dintre 1880-1900... literatură cu caracter critic, literatură înclinată spre satiră. IBRĂILEANU, S. 89. DLRLC
    • 1.1. Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre deosebire de dreptul care se aplică în domenii speciale). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Pedepse de drept comun. DLRLC
    • 1.2. Criminal de drept comun = criminal care a comis o crimă obișnuită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Substantiv comun = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote «Lup», «scaun», «frumusețe» sunt substantive comune. DLRLC
    • 1.4. Factor comun = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.5. Divizor comun = număr întreg care împarte exact mai multe numere întregi date. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.6. Multiplu comun = număr care e divizibil cu mai multe numere întregi date. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.7. Cel mai mic multiplu comun = cel mai mic număr întreg care se poate împărți exact prin mai multe numere întregi. DEX '09 DEX '98
    • 1.8. Numitor comun = numitor care aparține mai multor fracții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.9. An comun = an calendaristic. DEX '09 DEX '98
    • 1.10. (și) substantivat neutru Ceea ce aparține unei colectivități; ceea ce este alcătuit pe baze obștești. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Vaca și vițelul ne rămîn nouă... buhăieșul îl dăm la comun... așa spune mama. CAMILAR, TEM. 305. DLRLC
    • chat_bubble De comun acord = în perfectă înțelegere, în deplină armonie, în acord (unii cu alții). DLRLC
    • chat_bubble A face cauză comună cu cineva = a lua partea cuiva într-o chestiune sau într-o discuție. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Se vede treaba că și ceferiștii fac cauză comună cu ei [cu țăranii răsculați]. DUMITRIU, B. F. 86. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea nimic comun cu cineva (sau ceva) = a nu avea nicio legătură cu cineva, a fi străin de... DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A duce viață comună cu cineva = a trăi sub același acoperiș. DEX '09 DLRLC
      sinonime: conviețui
  • 2. Firesc, frecvent, normal, obișnuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: firesc frecvent normal obișnuit
    • format_quote Cu cît va fi mai mare înălțimea morală, de la care observă artistul societatea descrisă, cu atîta mai adîncă înrîurire vor avea scrierile lui... Acestea toate sînt lucruri, putem zice, comune, și e de mirare numai că se găsesc oameni care nu pot să le înțeleagă. GHEREA, ST. CR. II 97. DLRLC
    • chat_bubble (și) substantivat A ieși din comun = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit, deosebit de ceilalți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. De rând; de proastă calitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: banal
    • format_quote Stil comun. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.