opțiuni
  • info

20 de definiții pentru mocni

din care

Explicative DEX

MOCNI, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. Fig. A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc.; a fierbe; a sta posomorât și tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a muia”.

MOCNI, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. Fig. A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc.; a fierbe; a sta posomorât și tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a muia”.

mocni [At: D...

MOCNI, mocnesc,...

A MOCNI ~esc $in...

mocnì v. 1. a șe...

mocăni3 $v...

mogni v #vz...

mohni v #vz...

MOHNI vb. IV #v...

mocnésc v. intr. (...

Ortografice DOOM

mocni (a ~) vb....

mocni (a ~) #vb...

mocni vb., ind. p...

Etimologice

@mocni (mocnesc, m...

Argou

a mocni sămânța ($...

Sinonime

MOCNI vb. (reg.) ...

MOCNI vb. v. $acr...

MOCNI vb. (#reg...

mocni vb. v. ...

Tezaur

MOCNÍ vb. IV. @1....

Intrare: mocni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocni
  • mocnire
  • mocnit
  • mocnitu‑
  • mocnind
  • mocnindu‑
 singular plural
  • mocnește
  • mocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocnesc
 (să)
  • mocnesc
  • mocneam
  • mocnii
  • mocnisem
a II-a (tu)
  • mocnești
 (să)
  • mocnești
  • mocneai
  • mocniși
  • mocniseși
a III-a (el, ea)
  • mocnește
 (să)
  • mocnească
  • mocnea
  • mocni
  • mocnise
plural I (noi)
  • mocnim
 (să)
  • mocnim
  • mocneam
  • mocnirăm
  • mocniserăm
  • mocnisem
a II-a (voi)
  • mocniți
 (să)
  • mocniți
  • mocneați
  • mocnirăți
  • mocniserăți
  • mocniseți
a III-a (ei, ele)
  • mocnesc
 (să)
  • mocnească
  • mocneau
  • mocniră
  • mocniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mohni
  • mohnire
  • mohnit
  • mohnitu‑
  • mohnind
  • mohnindu‑
 singular plural
  • mohnește
  • mohniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mohnesc
 (să)
  • mohnesc
  • mohneam
  • mohnii
  • mohnisem
a II-a (tu)
  • mohnești
 (să)
  • mohnești
  • mohneai
  • mohniși
  • mohniseși
a III-a (el, ea)
  • mohnește
 (să)
  • mohnească
  • mohnea
  • mohni
  • mohnise
plural I (noi)
  • mohnim
 (să)
  • mohnim
  • mohneam
  • mohnirăm
  • mohniserăm
  • mohnisem
a II-a (voi)
  • mohniți
 (să)
  • mohniți
  • mohneați
  • mohnirăți
  • mohniserăți
  • mohniseți
a III-a (ei, ele)
  • mohnesc
 (să)
  • mohnească
  • mohneau
  • mohniră
  • mohniseră
mogni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mocni, mocnescverb

  • 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mocăi
    • format_quote Numa jarul mai mocnește Sub spuza ce se răcește Și izvorul mai îngînă Doina muntelui bătrînă. DEȘLIU, M. 61. DLRLC
    • format_quote [Focul] însă nu era stins, ci numai mocnea sub cenușă. ȘEZ. V 49. DLRLC
  • 2. figurat A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lâncezi vegeta zăcea
    • format_quote Oamenii mocnesc în șanțuri. C. PETRESCU, Î. II 14. DLRLC
    • format_quote Destul am mocnit la țară. ALECSANDRI, T. I 180. DLRLC
    • format_quote [Fetele] or mocni ș-or îmbătrîni în casa părintească. ALECSANDRI, T. I 131. DLRLC
  • 3. figurat A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc.; a sta posomorât și tăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fierbe
    • format_quote Nu. vedeai decît dușmănia ce mocnea în el. MIHALE, O. 162. DLRLC
    • format_quote [Țăranii] mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. REBREANU, R. I 273. DLRLC
    • format_quote Parcă mocneau veacuri de suferință. VLAHUȚĂ, N. 122. DLRLC
  • 4. reflexiv regional (Despre alimente) A se altera, a prinde miros de mucegai. DLRLC
    sinonime: altera
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.