17 definiții pentru mititel (adj.)

din care

Explicative DEX

MITITEL, -EA, -ICĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic.

MITITEL, -EA, -ICĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic.

mititel, ~ea ...

@MITITEL2, -ICĂ, ...

mititel a. foarte ...

mititél, -ícă adj....

$mâțâțel, ~ea #a...

mâțițel, ~ea $...

mitiutel, ~ea ...

mitutel, ~ea $...

@MITUTEL, -ICĂ, -E...

mitutél, V. @mitit...

Ortografice DOOM

!mititel1 #adj...

mititel1 adj. ...

mititel adj. m., ...

Sinonime

MITITEL adj., s. ...

MITITEL adj., #...

Tezaur

MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ...

Intrare: mititel (adj.)
mititel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mititel
  • mititelul
  • mititelu‑
  • mititea
  • mititi
  • mititeaua
  • mititica
plural
  • mititei
  • mititeii
  • mititele
  • mititelele
genitiv-dativ singular
  • mititel
  • mititelului
  • mititele
  • mititelei
plural
  • mititei
  • mititeilor
  • mititele
  • mititelelor
vocativ singular
plural
mitutel adjectiv
adjectiv (A71)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitutel
  • mitutelul
  • mitutea
  • mituti
  • mituteaua
  • mitutica
plural
  • mitutei
  • mituteii
  • mitutele
  • mitutelele
genitiv-dativ singular
  • mitutel
  • mitutelului
  • mitutele
  • mitutelei
plural
  • mitutei
  • mituteilor
  • mitutele
  • mitutelelor
vocativ singular
plural
mitiutel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mâțițel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mâțâțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mititel, mititeaadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: micuț diminutive: mititeluț
    • format_quote Atîta-i moșule! răspunse Mihail, apucînd după moșneag care se-ndreptă cu pași mititei spre trăsurică. MIRONESCU, S. A. 133. DLRLC
    • format_quote Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos și mititel? CREANGĂ, P. 51. DLRLC
    • format_quote Pe o stîncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un rîu mititel. BOLINTINEANU, O. 33. DLRLC
    • format_quote Luceau stele mărunțele: Mai în sus, mai mititele, Mai în jos, mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. DLRLC
    • format_quote Era o femeie mititică și iute. SADOVEANU, O. V 6. DLRLC
    • format_quote Dragă mi-i lelița-naltă, Că-mi dă gura peste poartă; Dar lelița mititea Se-ntindea și n-ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. DLRLC
    • 1.1. Cu nuanță afectivă: drag, drăguț, gingaș. DLRLC
      • format_quote De-aș avea un copilaș... Alt copil n-ar fi ca el Mititel și frumușel! ALECSANDRI, P. I 81. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ironic) cu sau despre o ființă tânără, naivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toma se sculă, se îmbrăcă și desfăcu în fața ochilor celui mititel jucăriile aduse de la. oraș. V. ROM. februarie 1952, 106. DLRLC
      • format_quote De cu sară mititelul încetase să mai țipe. VLAHUȚĂ, P. 61. DLRLC
      • format_quote Băiatul se înveselea, mititelul, că merge cu tata la tîrg, neștiind ce i se pregătește. POPESCU, B. IV 31. DLRLC
      • format_quote Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. EMINESCU, O. I 54. DLRLC
    • 1.3. Fără importanță, de minimă valoare. DLRLC
      • format_quote Din greșele mititele în greșeli nemăsurate. CONACHI, P. 281. DLRLC
      • 1.3.1. (și) substantivat figurat Om lipsit de calități și de merite deosebite. DLRLC
        sinonime: mediocru
        • format_quote Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine. lustruindu-se pe el. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
    • chat_bubble De mititel = de mic copil; de tânăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce treabă are el Cu banii mei? pentru care m-am trudit de mititel. PANN, P. V. IV 85. DLRLC
      • format_quote prin exagerare N-avea Tudor ce lucra, Dă mititel să-nsura. ȘEZ. III 212. DLRLC
    • chat_bubble A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut). DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble prin extensiune A lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • mic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.