opțiuni
  • info

16 definiții pentru mesteca (sfărâma)

din care

Explicative DEX

MESTECA1, mestec, vb. I. Tranz. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ Fig. A pune la cale; a plănui. – Lat. masticare.

MESTECA1, mestec, vb. I. Tranz. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ Fig. A pune la cale; a plănui. – Lat. masticare.

mesteca1 $#v...

MESTECA1, $mest...

A MESTECA mestec...

mestecà v. a sfărâ...

amesteca2 $#...

mestica v #...

3) méstec, a -á ...

Ortografice DOOM

mesteca (a ~) #vb... corectat(ă)

mesteca (a ~) #...

mesteca vb., ind....

mesteca...

Etimologice

@mesteca (mestec, ...

Sinonime

MESTECA vb. a ame...

MESTECA vb. a a...

Tezaur

MESTECA1 vb. @...

Intrare: mesteca (sfărâma)
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mesteca
  • mestecare
  • mestecat
  • mestecatu‑
  • mestecând
  • mestecându‑
 singular plural
  • mestecă
  • mestecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mestec
 (să)
  • mestec
  • mestecam
  • mestecai
  • mestecasem
a II-a (tu)
  • mesteci
 (să)
  • mesteci
  • mestecai
  • mestecași
  • mestecaseși
a III-a (el, ea)
  • mestecă
 (să)
  • mestece
  • mesteca
  • mestecă
  • mestecase
plural I (noi)
  • mestecăm
 (să)
  • mestecăm
  • mestecam
  • mestecarăm
  • mestecaserăm
  • mestecasem
a II-a (voi)
  • mestecați
 (să)
  • mestecați
  • mestecați
  • mestecarăți
  • mestecaserăți
  • mestecaseți
a III-a (ei, ele)
  • mestecă
 (să)
  • mestece
  • mestecau
  • mestecară
  • mestecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mesteca, mestecverb

  • 1. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: dumica mânca
    • format_quote Carnea nghite fără s-o mestece. STANCU, D. 12. DLRLC
    • format_quote De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. CREANGĂ, P. 329. DLRLC
    • format_quote Într-un colț, o călătoare cu haina săracă și neagră, mesteca în silă un corn cu miezul aspru. C. PETRESCU, S. 150. DLRLC
    • 1.1. A învârti ceva (cu limba) în gură. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Cum mesteci spuma albă-n frîu, Cum joci al coamei galben rîu. COȘBUC, P. I 112. DLRLC
      • format_quote figurat Numai ea nu rîdea, ci își mesteca ciuda în vîrful buzelor. BASSARABESCU, S. N. 164. DLRLC
      • format_quote A mesteca gumă. NODEX
    • 1.2. figurat A pune la cale. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: coace plănui unelti urzi țese
      • format_quote Zîmbește caracteristic: se vede bine că mestecă în sine o replică zdrobitoare. CARAGIALE, O. II 233. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.