opțiuni
  • info

19 definiții pentru merit

din care

Explicative DEX

MERIT, merite, s. n. Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ◊ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite.

MERIT, merite, s. n. Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ◊ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite.

merit sn [#...

MERIT, merite, ...

MERIT s.n. Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de prețuire, de considerație; ceea ce face ca un lucru să fie folositor și valoros. [Pl. -te, -turi. / < fr. mérite, it. merito, lat. meritum].

MERIT s. n. c...

MERIT ~e n. 1) ...

merit n. 1. ceea...

1) *mérit n., pl. ...

meritum sn ...

HONORIS CAUSA (#la...

Ortografice DOOM

merit s. n., ...

merit s. n., #p...

merit s. n., pl. ...

Sinonime

MERIT s. v. $valo...

MERIT s. valoar...

Antonime

Merit ≠ meteahnă, ...

Expresii și citate

Honoris causa (lat...

Tezaur

MÉRIT s. n. Calita...

MÉRITUM s. n. v. @...

Intrare: merit
merit1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merit
  • meritul
  • meritu‑
plural
  • merite
  • meritele
genitiv-dativ singular
  • merit
  • meritului
plural
  • merite
  • meritelor
vocativ singular —
plural —
merit2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merit
  • meritul
  • meritu‑
plural
  • merituri
  • meriturile
genitiv-dativ singular
  • merit
  • meritului
plural
  • merituri
  • meriturilor
vocativ singular —
plural —
meritum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

merit, meritesubstantiv neutru

  • 1. Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: valoare virtute vrednicie
    • format_quote Și-a făcut un nume destul de cunoscut, numai prin munca și meritele lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. DLRLC
    • format_quote Fură omorîți atunci... și mulți alții, vestiți prin meritul și avuțiile lor. BĂLCESCU, O. II 258. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.