15 definiții pentru meritoriu
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
- tezaur (1)
Explicative DEX
MERITORIU, -IE, meritorii, adj. (Despre acțiuni sau realizări ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reușit, de valoros. – Din lat. meritorius, fr. méritoire.
MERITORIU, -IE, meritorii, adj. (Despre acțiuni sau realizări ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reușit, de valoros. – Din lat. meritorius, fr. méritoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meritoriu, ~ie ...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERITORIU, -IE, $...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERITORIU, -IE adj. Demn de stimă, de laudă; cu merite. [Pron. -riu. / < lat. meritorius, cf. fr. méritoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MERITORIU, -IE $#...
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MERITORIU ~e (~i)...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meritoriu a. care ...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*meritóriŭ, -ie ad...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
meritoriu [riu ...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
meritoriu [riu ...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meritoriu adj. m....
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meritoriu...
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
meritoriu, -rie; -rii pl. m. și f.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
MERITORIU adj. @1...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MERITORIU adj. ...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MERITORIU, -IE ad...
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: meritorĭu
| adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
meritoriu, meritorieadjectiv
- 1. (Despre acțiuni sau realizări ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite; care este destul de bun, de reușit, de valoros. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ispirescu... ale cărui colecțiuni de basme constituiesc o lucrare din cele mai meritorii. MACEDONSKI, O. IV 27. DLRLC
- Ne putem felicita, domnilor, cu alegerea acestui autor care... a putut produce o așa meritorie emulațiune. ODOBESCU, S. II 486. DLRLC
-
etimologie:
- meritorius DEX '09 DEX '98 DN
- méritoire DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.