18 definiții pentru marafet

din care

Explicative DEX

MARAFET, marafeturi, s. n. 1. (Pop. și fam.; la pl.) Fasoane, mofturi; nazuri; fițe. 2. (Pop. și fam.; mai ales la pl.) Podoabă (pretențioasă). ♦ Lucru mărunt, fleac. 3. (Înv.) Meșteșug, dibăcie; iscusință, pricepere, măiestrie. ♦ Procedeu, mijloc; p. ext. truc, tertip; înșelătorie, artificiu. – Din ngr. maraféti.

marafet sn [...

MARAFET, marafeturi, s. n. 1. (Pop. și fam.; la pl.) Fasoane, mofturi; nazuri; fițe. 2. (Pop. și fam.; mai ales la pl.) Podoabă (pretențioasă). ♦ Lucru mărunt, fleac. 3. (Înv.) Meșteșug, dibăcie; iscusință, pricepere, măiestrie. ♦ Procedeu, mijloc; p. ext. truc, tertip; înșelătorie, artificiu. – Din ngr. maraféti.[1]

  1. Argotic, se folosește și „marafeți” (doar la plural), cu sensul de „cantitate de bani”. Sinonime: biștari, lovele — raduborza

MARAFET, $marafet...

MARAFET ~uri $n. ...

marafet n. 1. mă...

*marafét n., pl. $...

marifet sn ...

marifét, V. @maraf...

Ortografice DOOM

marafet (fam., ...

marafet (fam., ...

marafet s. n., pl...

Etimologice

@marafet (marafetu...

Argou

marafet, $marafetu...

marafeți $s. m. ...

Sinonime

MARAFET s. v. $ab...

marafet s. v....

Tezaur

MARAFÉT s. n. 1....

MARIFÉT s. n. v. @...

Intrare: marafet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marafet
  • marafetul
  • marafetu‑
plural
  • marafeturi
  • marafeturile
genitiv-dativ singular
  • marafet
  • marafetului
plural
  • marafeturi
  • marafeturilor
vocativ singular
plural
marifet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marafet, marafeturisubstantiv neutru

  • 1. popular familiar (la) plural Fasoane, mofturi; nazuri; fițe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît vrei, domnule? Fără marafeturi, cît vrei? PAS, Z. II 115. DLRLC
    • format_quote Vin-încoace, Guguleo, ce atîtea marafeturi? ALECSANDRI, T. I 162. DLRLC
    • format_quote Lasă marafeturile, deschide-ți inima. NEGRUZZI, S. III 11. DLRLC
    • 1.1. Gesturi, mișcări ostentative (pentru a-și arăta anumite însușiri); strâmbături. DLRLC
      • format_quote Vizitiul, după ce plesni de cîteva ori din bici și mai făcu și cîteva marafeturi prin care voia să arate abilitatea ce avea în meseria sa, trase butca la scară. FILIMON, C. 44. DLRLC
  • 2. popular familiar mai ales la plural Podoabă (pretențioasă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: podoabă
    • format_quote Nu-mi plac marafeturile de fir ale popilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 231. DLRLC
    • 2.1. Lucru mărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai aveau și alte marafeturi, adunate de pe te miri unde. PAS, L. I 79. DLRLC
  • 3. învechit Abilitate, dibăcie, iscusință, meșteșug, măiestrie, pricepere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aici e curechiul Gătit cu marafeturi. SEVASTOS, N. 287. DLRLC
    • format_quote Adică-i greu marafet de a să-mprieteni cu copiii! ALECSANDRI, T. 1233. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.