opțiuni
  • info

17 definiții pentru manieră

din care

Explicative DEX

MANIERĂ, maniere, s. f. 1. (La pl.) Fel de a se purta în societate; comportare, ținută. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist, scriitor etc. ♦ (Peior.) Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. manière.[1]

  1. Expresia folosită este Codul bunelor maniere, nu Codul manierelor elegante. — raduborza

manieră sf ...

MANIERĂ, maniere, s. f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. manière.

MANIERĂ, $maniere...

MANIERĂ s.f. 1. (De obicei la pl.) Fel de a se purta în societate; comportare corectă, cuviincioasă. 2. Fel, chip, mod, procedeu. ♦ Mod specific de realizare a unui lucru, a unei opere; ansamblu de procedee și de mijloace de expresie caracteristice unui artist. 3. Afectare, artificialitate în stil. [Pron. -ni-e-. / < fr. manière, it. maniera].

MANIERĂ s. f....

MANIERĂ ~e f. 1...

manieră f. 1. mo...

*maniéră f., pl. $...

Ortografice DOOM

manieră (desp. ...

manieră $(-ni-e-)...

manieră s. f. (si...

manieră...

Jargon

manieră (lat. vu...

Sinonime

MANIERĂ s. 1. v...

MANIERĂ s. 1....

Tezaur

MANIERĂ s. f. @1....

Intrare: manieră
  • silabație: ma-ni-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manieră
  • maniera
plural
  • maniere
  • manierele
genitiv-dativ singular
  • maniere
  • manierei
plural
  • maniere
  • manierelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manieră, manieresubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Fel de a se purta în societate. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: comportament comportare conduită ținută
    • format_quote Eu nu știu ce maniere învață copila asta. C. PETRESCU, C. V. 94. DLRLC
    • format_quote Agapița, găsind în bărbatul său un om cu maniere nobile... se deprinse ușor cu căsătoria. NEGRUZZI, S. I 73. DLRLC
    • 1.1. Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (la) singular Amabilitate, bună-cuviință, politețe. DEX '09 DEX '98
    sinonime: amabilitate bună-cuviință politețe
  • 3. Chip, fel, metodă, mijloc, mod, modalitate, procedeu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: chip fel metodă mijloc mod modalitate procedeu
    • format_quote Compoziția din găvănoșel nu știe Didina cum s-o întrebuințeze... scrie-i cum să și-o aplice, să nu te pomenești că-i albește părul, dacă nu știe exact doza și maniera. CARAGIALE, O. VII 5. DLRLC
    • format_quote Feliul cum se purta bătrînul cu musafirii săi și maniera... cu care-i slujea ca pe oameni cumsecade, făcea mai mult decît vinul. CONTEMPORANUL, VII 385. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist, scriitor etc. DEX '09 DN
    • 4.1. peiorativ Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. DEX '09 DEX '98
    • 4.2. Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Iată greșeala mare: a confunda stilul cu maniera. CARAGIALE, N. F. 30. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.