14 definiții pentru conduită

din care

Explicative DEX

CONDUITĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.

CONDUITĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.

condui sf ...

CONDUITĂ, $condui...

CONDUI s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viață). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita].

CONDUI $s. f....

CONDUITĂ ~e f. ...

conduită f. modul ...

*conduítă f., pl. ...

Ortografice DOOM

condui s. #f.... corectat(ă)

condui s. f.,...

condui s. f., p...

Sinonime

CONDUI s. 1. ...

CONDUI s. @1....

Intrare: conduită
conduită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condui
  • conduita
plural
  • conduite
  • conduitele
genitiv-dativ singular
  • conduite
  • conduitei
plural
  • conduite
  • conduitelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condui, conduitesubstantiv feminin

  • 1. Fel de a se purta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Elevul are o bună conduită în școală, DLRLC
    • format_quote Maro, probabil, regreta conduita avută față de Salomia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 191. DLRLC
    • 1.1. Linie de conduită = normă de purtare. DLRLC
  • 2. Comportament, ținută. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.