21 de definiții pentru jur (împrejurime)

din care

Explicative DEX

JUR2 s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus.

JUR, GIUR ($...

JUR2, jururi, s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus.

JUR1 s. n. Loc,...

JUR2 ~uri n. Sp...

jur n. ocol: $în j...

1) jur n., pl. $ur...

gir4 sn #vz...

giur sn vz $...

jir3 sn vz ...

JIR, JÎR $#sb...

Ortografice DOOM

jur1 (împrejuri...

!jur2 (împrejurim...

jur (împrejurime, ...

Etimologice

jur (jururi), #s. ...

Argou

a săpa în jur $#ex...

Sinonime

JUR s. v. $apropie...

jur2 s.n. ($c...

JUR s. apropiere...

Intrare: jur (împrejurime)
jur2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jur
  • jurul
  • juru‑
plural
  • jururi
  • jururile
genitiv-dativ singular
  • jur
  • jurului
plural
  • jururi
  • jururilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jir
  • jirul
  • jiru‑
plural
  • jiruri
  • jirurile
genitiv-dativ singular
  • jir
  • jirului
plural
  • jiruri
  • jirurilor
vocativ singular
plural
gir1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gir
  • girul
  • giru‑
plural
  • giruri
  • girurile
genitiv-dativ singular
  • gir
  • girului
plural
  • giruri
  • girurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giur
  • giurul
plural
  • giururi
  • giururile
genitiv-dativ singular
  • giur
  • giurului
plural
  • giururi
  • giururilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jur, jururisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.