5 definiții pentru izmenire
Explicative DEX
izmenire sf...
IZMENI, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
@A SE IZMENI mă ~e...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
izmeni vb., ind. ...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
IZMENI vb. v. $af...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: izmenire
izmenire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
izmeni, izmenescverb
familiar
- 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Izmenindu-se puțin cu un gest ca și cum ar fi ochit, dădu un bobîrnac fișicului de napoleoni care se împrăștiară pe jos. CAMIL PETRESCU, O. I 583. DLRLC
-
- 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: schimonosi sluți strâmba
- Aveai dreptate, Marine... Eu de-aia mă supăram și mă izmeneam la tine, că-mi dădeam seama că tu ai dreptate, nu eu. DUMITRIU, V. L. 139. DLRLC
-
etimologie:
- izmĕniti „a schimba” DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.