20 de definiții pentru strâmba
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (4)
- argou (1)
- sinonime (4)
- antonime (1)
Explicative DEX
STRÂMBA, strâmb, vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziție strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. Tranz. A face să devieze de la poziția normală, a apleca într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul. A-și strâmba gâtul sau (refl.) a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție. 3. Refl. și tranz. A (se) schimonosi, a (se) deforma (la față) în urma unei boli, a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere, de dispreț, de nemulțumire etc. ◊ Expr. (Refl.) A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs. (Intranz.) A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței. ♦ Tranz. A imita în batjocură fizionomia, gesturile, vorbele cuiva. ♦ Refl. Fig. A face mofturi, a se fandosi. – Din strâmb.
strâmba [At: ...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRÂMBA, strâmb, vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziție strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. Tranz. A face să devieze de la poziția normală, a apleca într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul. A-și strâmba gâtul sau (refl.) a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție. 3. Refl. și tranz. A (se) schimonosi, a (se) deforma (la față) în urma unei boli, a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere, de dispreț, de nemulțumire etc. ♦ Expr. (Refl.) A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs.(Intranz.) A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței. ♦ Tranz. A imita în batjocură fizionomia, mimica cuiva. ♦ Refl. Fig. A face mofturi, a se fandosi. – Din strâmb.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
@A STRÂMBA strâmb 1...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
@A SE STRÂMBA mă st...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strâmbà v. 1. a ...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strâmbi v #...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strimba v #...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRÎMBA, $strîmb,...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) strîmb și -éz...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
strâmba (a ~) #vb...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strâmba (a ~) #...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strâmba vb., ind....
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strâmb (refl. s’a strâmbat la mine) și strâmbez (trans. un cuiu).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Argou
@a-i strâmba ghidonu...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
STRÂMBA vb. 1. ...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRÂMBA vb. v. $a...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRÎMBA vb. @1....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strîmba vb. #v....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
A (se) strâmba ≠ a...
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT201) Surse flexiune: IVO-III | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
strâmba, strâmbverb
- 1. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziție strâmbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De ești tu așa de voinic, îndreaptă copacii cei strîmbi, dar nu strîmba încă și pe cei drepți! SBIERA, P. 80. DLRLC
- Cum mergea prin codru, dă peste un om care nu făcea alta decît copacii ce erau drepți îi strîmba, iar pe cei strîmbi îi îndrepta. ȘEZ. II 201. DLRLC
-
- 2. A face să devieze de la poziția normală, a apleca într-o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În grabă atinse pălăria unei cucoane bătrîne și i-o strîmbă pe cap. BASSARABESCU, V. 15. DLRLC
- A strâmba (cuiva) fălcile = a lovi puternic pe cineva în obraz. DLRLC
- Ian auzi-l, mai degrabă i-ai putea strîmba fălcile decît vorba. CREANGĂ, P. 164. DLRLC
-
- A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tu să mi-o prinzi, cum ți-i meșteșugul, și să-i strîmbi gîtul oleacă, să se învețe ea de altă dată a mai purta lumea pe degete. CREANGĂ, P. 267. DLRLC
-
- A-și strâmba gâtul sau (reflexiv) a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să nu te doară gîtul strîmbîndu-l într-una după ei. PAS, Z. I 189. DLRLC
- Săgeata celui mic se urcă în înaltul cerului. Li se strîmbaseră gîturile uitîndu-se după dînsa. ISPIRESCU, L. 211. DLRLC
-
-
- 3. A (se) schimonosi, a (se) deforma (la față) în urma unei boli, a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere, de dispreț, de nemulțumire etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deforma schimonosi
- (Nae, strîmbîndu-se:) – Mița aici? Nu i-ai spus că nu sînt acasă și că vin tîrziu? CARAGIALE, O. I 198. DLRLC
- Ce prost lucru! striga Pandora, scîrbită și strîmbîndu-se. ISPIRESCU, U. 94. DLRLC
- Cînd strîmbi așa din buze, parcă ești Boțocan. C. PETRESCU, C. V. 116. DLRLC
- Radu era palid la față. Deodată tresări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat, ca un copil ce s-a speriat prin somn. VLAHUȚĂ, O. A. 108. DLRLC
- Vasile stătea cu pumnii în obraji, ceea ce îi strîmba trăsăturile și-i schimonosea gura. DUMITRIU, N. 252. DLRLC
- 3.1. A imita în batjocură fizionomia, gesturile, vorbele cuiva. DEX '09 DLRLC
- Își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început, la lecțiile lui, și cum îl strîmba și-i reproducea gesturile, pe cînd el vorbea. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. DLRLC
- Sașa sărea șchiopătînd și strîmbîndu-mă. NEGRUZZI, S. I 60. DLRLC
-
- 3.2. A face mofturi, a se fandosi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fandosi
- Hai, mănâncă, nu te mai strâmba atâta. DLRLC
-
- A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Gică Elefterescu strîmbase la început din nas, cînd își văzuse casa transformată în dancing intermitent. C. PETRESCU, C. V. 178. DLRLC
- Și dînsa strîmbă nițel din nas. Pasămite, îi venise și ei miros de pîrleala pieilor. ISPIRESCU, L. 214. DLRLC
-
-
etimologie:
- strâmb DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.