18 definiții pentru irupe

din care

Explicative DEX

IRUPE, irup, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irumpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe).

irupe vi [#...

IRUPE, irup, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irumpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).

IRUPE, irup, #...

IRUPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violență. [P.i. irup, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere].

IRUPE $vb. #int...

A IRUPE irup $in...

IRUMPE vb. III v. irupe.

IRUMPE vb. III v. irupe.

irumpe v #v...

IRUMPE vb. III ...

IRUMPE vb. III. v. irupe.

*irúp, irúpt, a @i...

Ortografice DOOM

irupe (a ~) (a iz...

irupe (a ~) (a ...

irupe (a izbucni)...

Etimologice

@irumpe (irump, ir...

Sinonime

IRUPE vb. v. $eru...

IRUPE vb. a eru...

Intrare: irupe
verb (V657)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • irupe
  • irupere
  • irupt
  • iruptu‑
  • irupând
  • irupându‑
singular plural
  • irupe
  • irupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irup
(să)
  • irup
  • irupeam
  • irupsei
  • irupsesem
a II-a (tu)
  • irupi
(să)
  • irupi
  • irupeai
  • irupseși
  • irupseseși
a III-a (el, ea)
  • irupe
(să)
  • iru
  • irupea
  • irupse
  • irupsese
plural I (noi)
  • irupem
(să)
  • irupem
  • irupeam
  • irupserăm
  • irupseserăm
  • irupsesem
a II-a (voi)
  • irupeți
(să)
  • irupeți
  • irupeați
  • irupserăți
  • irupseserăți
  • irupseseți
a III-a (ei, ele)
  • irup
(să)
  • iru
  • irupeau
  • irupseră
  • irupseseră
verb (V657.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • irumpe
  • irumpere
  • irumpt
  • irumt
  • irumptu‑
  • irumtu‑
  • irumpând
  • irumpându‑
singular plural
  • irumpe
  • irumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irump
(să)
  • irump
  • irumpeam
  • irumpsei
  • irumsei
  • irumpsesem
  • irumsesem
a II-a (tu)
  • irumpi
(să)
  • irumpi
  • irumpeai
  • irumpseși
  • irumseși
  • irumpseseși
  • irumseseși
a III-a (el, ea)
  • irumpe
(să)
  • irumpă
  • irumpea
  • irumpse
  • irumse
  • irumpsese
  • irumsese
plural I (noi)
  • irumpem
(să)
  • irumpem
  • irumpeam
  • irumpserăm
  • irumserăm
  • irumpseserăm
  • irumpsesem
  • irumseserăm
  • irumsesem
a II-a (voi)
  • irumpeți
(să)
  • irumpeți
  • irumpeați
  • irumpserăți
  • irumserăți
  • irumpseserăți
  • irumpseseți
  • irumseserăți
  • irumseseți
a III-a (ei, ele)
  • irump
(să)
  • irumpă
  • irumpeau
  • irumpseră
  • irumseră
  • irumpseseră
  • irumseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

irupe, irupverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.