12 definiții pentru ironiza

din care

Explicative DEX

IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.

IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.

ironiza [At: ...

IRONIZA, $ironize...

IRONIZA vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].

IRONIZA $vb. #t...

A IRONIZA ~ez $t...

Ortografice DOOM

ironiza (a ~) #vb...

ironiza (a ~) #...

ironiza vb., ind....

Argou

A IRONIZA a da ($c...

Sinonime

IRONIZA vb. a per...

IRONIZA vb. a p...

Intrare: ironiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ironiza
  • ironizare
  • ironizat
  • ironizatu‑
  • ironizând
  • ironizându‑
singular plural
  • ironizea
  • ironizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ironizez
(să)
  • ironizez
  • ironizam
  • ironizai
  • ironizasem
a II-a (tu)
  • ironizezi
(să)
  • ironizezi
  • ironizai
  • ironizași
  • ironizaseși
a III-a (el, ea)
  • ironizea
(să)
  • ironizeze
  • ironiza
  • ironiză
  • ironizase
plural I (noi)
  • ironizăm
(să)
  • ironizăm
  • ironizam
  • ironizarăm
  • ironizaserăm
  • ironizasem
a II-a (voi)
  • ironizați
(să)
  • ironizați
  • ironizați
  • ironizarăți
  • ironizaserăți
  • ironizaseți
a III-a (ei, ele)
  • ironizea
(să)
  • ironizeze
  • ironizau
  • ironiza
  • ironizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ironiza, ironizezverb

  • 1. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu ascuțime ironiza M. Gorki pe acei tineri scriitori care considerau schița ca un gen mai greu decît romanul. V. ROM. iulie 1953, 271. DLRLC
    • format_quote Cînd un om își ironizează o durere veche, crede că a devenit tare. C. PETRESCU, C. V. 153. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se ironizau neîncetat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.