12 definiții pentru ironiza
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- argou (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
IRONIZA, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ironiza [At: ...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZA, $ironize...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZA vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRONIZA $vb. #t...
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A IRONIZA ~ez $t...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
ironiza (a ~) #vb...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ironiza (a ~) #...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ironiza vb., ind....
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
A IRONIZA a da ($c...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
IRONIZA vb. a per...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IRONIZA vb. a p...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
ironiza, ironizezverb
- 1. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cu ascuțime ironiza M. Gorki pe acei tineri scriitori care considerau schița ca un gen mai greu decît romanul. V. ROM. iulie 1953, 271. DLRLC
- Cînd un om își ironizează o durere veche, crede că a devenit tare. C. PETRESCU, C. V. 153. DLRLC
- Se ironizau neîncetat. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- ironiser DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.