opțiuni
  • info

17 definiții pentru gloată

din care

Explicative DEX

GLOATĂ, gloate, s. f. 1. Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură. 2. (În Evul Mediu) Masa poporului, compusă mai ales din țărani aserviți și din orășenimea săracă și mijlocie. 3. (În Evul Mediu) Unitate de infanterie alcătuită din țărani. – Din sl. glota.

gloată [At: C...

GLOATĂ, gloate, s. f. 1. (Depr.) Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din țărani. – Din sl. glota.

GLOATĂ, gloate,...

GLOATĂ ~e f. 1)...

gloată f. 1. mul...

gloátă (oa dift....

Ortografice DOOM

gloată (mulțime) ...

gloată (mulțime) ...

gloată s. f., g.-...

Etimologice

gloată (gloate),...

Sinonime

GLOATĂ s., adv. @...

GLOATĂ s. v. $col...

GLOATĂ s., #adv...

gloată s. v. ...

Regionalisme / arhaisme

gloátă, gloate, ...

gloată, gloate,...

gloată, -e, s.f. – 1. Mulțime. 2. Alai. 3. Familie, neam: „Cu tătă gloata sa” (Papahagi 1925). – Din sl. glota, cf. srb. glota „familie”.

Intrare: gloată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gloată
  • gloata
plural
  • gloate
  • gloatele
genitiv-dativ singular
  • gloate
  • gloatei
plural
  • gloate
  • gloatelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gloată, gloatesubstantiv feminin

  • 1. Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adunătură buluc colectivitate masă mulțime
    • format_quote Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. REBREANU, R. II 194. DLRLC
    • format_quote Tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochii vii, Stă pe loc – să mi te ții! Colo, zgomotoasă gloată de copii. COȘBUC, P. I 225. DLRLC
    • format_quote Abia apucă a se coborî din trăsură, și gloata curioșilor încongiură pre postilon. NEGRUZZI, S. I 197. DLRLC
    • format_quote Huietul se făcuse așa de mare încît socotii că toată cîrciuma era cuprinsă de gloată. RUSSO, O. 149. DLRLC
    • format_quote metaforic Romînii, uzi la piele, flămînzi, lipsiți de foc, În șanțul lor, sub arme, stau gloată la un loc. ALECSANDRI, P. A. 212. DLRLC
  • 2. în Evul Mediu Masa poporului, compusă mai ales din țărani aserviți și din orășenimea săracă și mijlocie. DEX '09
  • 3. în Evul Mediu Unitate de infanterie alcătuită din țărani. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe lîngă puști și curteni, voievodul mai are și contingente auxiliare: unele care se cheamă «gloate» – adică mișeii de rînd care vin cu arme primitive și care se dovedesc înfricoșători cînd dușmanul e biruit. SADOVEANU, F. J. 738. DLRLC
    • format_quote La trebuință se făcea ridicarea gloatelor, după cum istoria ne-o arată în multe cazuri. BĂLCESCU, O. I 117. DLRLC
    • 3.1. Ceată înarmată. DLRLC
      • format_quote Armata țării sta ascunsă în păduri ferindu-se d-a se măsura în bătălie generală cu gloatele vrăjmașilor. BĂLCESCU, O. I 27. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.