23 de definiții pentru buluc

din care

Explicative DEX

BULUC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.

buluc [At: M...

buluc $s.n., adv....

BULUC I. sn. ...

‡BULUC-BAȘ(Ă)...

BULUC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.

BULUC, bulucuri,...

BULUC, $bulucuri,...

BULUC1 adv. 1)...

BULUC2 ~uri n....

buluc n. companie ...

1) bulúc n., pl. $...

2) bulúc n., pl. $...

bulug sn vz...

bulug $s.n., adv....

Ortografice DOOM

+buluc (fam.) #...

buluc (înv.) #s...

buluc s. n., #p...

buluc s. n., pl. ...

Etimologice

@buluc (bulucuri),...

Sinonime

BULUC s., adv. @1...

BULUC s., #adv....

Regionalisme / arhaisme

BULUC s.n. (Mold... substantiv neutru

Intrare: buluc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buluc
  • bulucul
  • bulucu‑
plural
  • bulucuri
  • bulucurile
genitiv-dativ singular
  • buluc
  • bulucului
plural
  • bulucuri
  • bulucurilor
vocativ singular
plural
bulug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buluc, bulucurisubstantiv neutru

  • 1. Număr mare de oameni strânși la un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Curgeau [oamenii] pe uliță, o umpleau de umbre negre și de glasuri ce creșteau în strigăte și zarvă. Pe marginile bulucului unii alunecau în șanț. DUMITRIU, B. F. 71. DLRLC
    • format_quote Aruncă și el centura cu pistolul cum observa că fac toți cei din bulucurile adunate. SADOVEANU, M. C. 107. DLRLC
    • format_quote Cînd a ieșit Coș din bulucul celorlalți sfetnici și a făcut doi pași, împăratul a ridicat fruntea și s-a uitat la el posomorît. SADOVEANU, D. P. 89. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E mai bine să ne găsească pe toți buluc. PAS, L. I 17. DLRLC
      • format_quote După rînduiala călăreților osmanlîi... slujitorii domniilor-sale Mihu și Ciornohut nu umblau buluc, că aveau pîlc de zece înainte, care să lumineze calea. SADOVEANU, F. J. 705. DLRLC
      • format_quote Iată-i toți buluc! ALECSANDRI, T. I 98. DLRLC
      • format_quote O împușcătură... ne-a scos buluc afară. SADOVEANU, P. S. 127. DLRLC
      • format_quote Înhăță pe Ana și pe Antonia de după gît și ieși cu amîndouă buluc pe ușă. HOGAȘ, M. N. 42. DLRLC
      • format_quote Turcii casa-ncungiura Și-n casă buluc intra. ALECSANDRI, P. P. 131. DLRLC
    • 1.2. figurat Belșug. DLRLC
      sinonime: belșug
      • format_quote Pe pîrăul care se împînzea la vale din bulucul izvorului, înverzea o țesătură de buruiană străină, cu foaia grasă și lucie. SADOVEANU, F. J. 376. DLRLC
  • 2. în Evul Mediu Moldova Țara Românească Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bulucbășie
    • 2.1. prin extensiune Ceată de oameni înarmați. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu mare strășnicie a pătruns măria-sa în ordii, cît nimic nu-i putea sta în cale. Iar bulucurile sale de țărani și cazacii de la Nipru îl sprijineau. SADOVEANU, O. I 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.