14 definiții pentru dâră

din care

Explicative DEX

DÂRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.

DÂRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.

dâ sf [#At:...

DÂRĂ ~e f. 1) Ur...

dâră f. șir de urm...

DÎRĂ, dîre, #s....

dî f., pl. e ...

Ortografice DOOM

dâ s. f., #...

dâ s. f., #g....

dâră s. f., g.-d. ...

Etimologice

dîră (dîre), #s. ...

Argou

@a face dâră prin ba...

Sinonime

DÂRĂ s. 1. urmă,...

DÎ s. 1. ur...

Intrare: dâră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dâ
  • dâra
plural
  • dâre
  • dârele
genitiv-dativ singular
  • dâre
  • dârei
plural
  • dâre
  • dârelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dâ, dâresubstantiv feminin

  • 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A dispărut o sanie ușoară, Lăsînd în urmă două dîre lucii. CAZIMIR, L. U. 37. DLRLC
    • format_quote Pe brațul Nataliei se vedea o dîră de sînge. Se lovise căzînd. D. ZAMFIRESCU, R. 172. DLRLC
    • format_quote Ei se luase după dîra de mălai ce o presărase fata. ISPIRESCU, L. 334. DLRLC
    • format_quote [Mama-pădurilor] fugea mereu, o stîncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdînd pămîntul cu dîră lungă. EMINESCU, N. 8. DLRLC
    • format_quote figurat Apele lui trag în lungul pămîntului dîra adîncă... a unui ireversibil destin. BOGZA, C. O. 11. DLRLC
    • format_quote figurat Deodată cei 90 fr. pierduți îi răsăriră înainte, cu o dîră de mizerii după dînșii: chiria casei, birtul. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Urme lăsate de om sau de un animal pe pământ, pe zăpadă etc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: urmă
      • format_quote Iepurele fricos și vulpea vicleană... se silesc a-și minți gonacii și a încurca dîra lor printre tulpinile despuiete. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
      • format_quote Mi-ar place să străbat... luncile cu răchită, după umbra dîrei de mistreț. ODOBESCU, S. III 77. DLRLC
      • format_quote Să iei dîra Oilor Pînă-n calea Furilor. TEODORESCU, P. P. 515. DLRLC
    • 1.2. figurat Urmă de miros (de parfum etc.) lăsată de cineva. DLRLC
      • format_quote Lăsase pe urma ei o dîră de miros de aer, pe care nasul Pisicuții, cu mult mai priceput decît al meu, o descoperise. HOGAȘ, M. N. 94. DLRLC
    • chat_bubble A face dâră = a lăsa urme, semne (că a umblat cineva pe acolo). DLRLC
    • chat_bubble familiar A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. DEX '09 DEX '98
  • 2. Dungă, șinier. DEX '09
    • 2.1. prin specializare Dungă, rază de lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iazul sta neclintit ca o oglindă uriașă, cu luna în fund și c-o dîră de lumină albă din fund pînă la mal. SADOVEANU, O. I 379. DLRLC
      • format_quote Prin dîra de lumină, se vede o umbră înaintînd cu pași grăbiți. CARAGIALE, O. II 226. DLRLC
      • format_quote Nu soare a răsărit, Ci murgu-mi e-mpodobit, Numai aur și argint, Face dîră pe pămînt. PĂSCULESCU, L. P. 61. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.