opțiuni
  • info

14 definiții pentru drăguț (adj.)

din care

Explicative DEX

DRĂGUȚ, -Ă, drăguți, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S. m. și f. (Pop.) Iubit, ibovnic, amant. – Drag + suf. -uț.

drăguț, ~ă [#A...

DRĂGUȚ, -Ă, drăguți, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S. m. și f. (Pop.) Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). – Drag + suf. -uț.

DRĂGUȚ1, -Ă, $dr...

DRĂGUȚ2, -Ă, $dr...

drăguț a. drăgălaș...

drăgúț, -ă adj. Dr...

Ortografice DOOM

drăguț1 adj. #...

drăguț adj. #m....

drăguț adj. m., s...

Enciclopedice

DRĂGUȚ, Vasile (19...

Sinonime

DRĂGUȚ adj. 1. ...

DRĂGUȚ adj. @1....

Regionalisme / arhaisme

drăguț, -ă, $dră...

Intrare: drăguț (adj.)
drăguț1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăguț
  • drăguțul
  • drăguțu‑
  • drăguță
  • drăguța
plural
  • drăguți
  • drăguții
  • drăguțe
  • drăguțele
genitiv-dativ singular
  • drăguț
  • drăguțului
  • drăguțe
  • drăguței
plural
  • drăguți
  • drăguților
  • drăguțe
  • drăguțelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drăguț, drăguțăadjectiv

  • 1. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: atrăgător drag drăgălaș frumușel grațios iubit plăcut scump
    • format_quote Toți făceau haz de drăguța negresă... privită ca o minune, o ciudățenie a naturii. BART, E. 383. DLRLC
    • format_quote Drăguții miei frățiori! De nu s-ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mîncat! CREANGĂ, P. 25. DLRLC
    • format_quote Dar mi-i jele... Că drăguții ochișori, Frumușei și negrișori, Or fi de lacrimi izvor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Nicăieri ca acolo nu se petrecea mai drăguț. M. I. CARAGIALE, C. 118. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Drăguțul de el! DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Stîmpărîndu-și setea, se puse la o drăguță de umbră, la care ai fi șezut săptămîni întregi. BOTA, P. 30. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Să aducă porumbul și meiul cu banița ca să-și îndestuleze... drăguțele lui de pasări. MACEDONSKI, O. III 50. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Vine și drăguța de noapte. RETEGANUL, P. I 11. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat ironic Cînd mă lăsa de capul mieu, făceam cîte-o drăguță de trebușoară, ca aceea. CREANGĂ, A. 70. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat ironic Îi trase o drăguță de palmă. RETEGANUL, P. IV 11. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neobișnuit (Forma masculină întrebuințată și la feminin) Te-oi face eu să iei un drăguț de femeie care nu se mai află! CREANGĂ, P. 161. DLRLC
    • 1.1. (Formulă de politețe) Fii (atât de) drăguț și... = ai bunătatea și..., te rog. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat familiar Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Surori! Sîntem surori, drăguțo! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 66. DLRLC
      • format_quote adesea ironic De n-ai poftă să putrezești în copac, drăguță, trebuie să fii mai darnică. NEGRUZZI, S. I 90. DLRLC
      • 1.2.1. invariabil La forma feminină drăguță, este folosit și pentru masculin. DLRLC
        • format_quote invariabil Te cred, drăguță, dar sînt cam scumpe!... Ai parale? VLAHUȚĂ, O. A. 382. DLRLC
        • format_quote Drăguță, dacă nu te superi, m-aș ruga... încă un pahar cu apă. CARAGIALE, O. II 214. DLRLC
      • 1.2.2. rar Copil iubit, drăgălaș. DLRLC
        • format_quote Bunele bătrîne nu se puteau dumeri cum de sînt atît de învățați drăguții lor. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
    • chat_bubble A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și chiar frumoasa trebuie să se arate drăguță, În tot ceea ce el dorește, bineînțeles cuviincios. CAMIL PETRESCU, T. III 383. DLRLC
    • chat_bubble Drăguț doamne = dragă doamne. DLRLC
      • format_quote Ferește-mă, drăguț-doamne, De grădina cu frăgari. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432. DLRLC
etimologie:
  • Drag + -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.