opțiuni
  • info

17 definiții pentru deține

din care

Explicative DEX

DEȚINE, dețin, vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ține).

DEȚINE, dețin, vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ține).

deține vt [...

DEȚINE, dețin, ...

DEȚINE vb. III. tr. 1. A avea în stăpînire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir].

DEȚINE $vb. #tr...

A DEȚINE dețin $...

deține v. 1. a ț...

deținea v #...

DEȚINEA vb. II. v. deține.

* dețín, -út, a -@...

Ortografice DOOM

deține (a ~) #vb....

deține (a ~) #v...

deține vb., ind. ...

deține (ind. #pr...

dețin, -ții 2, -țină 3 conj., -ține inf.

Sinonime

DEȚINE vb. 1. v...

DEȚINE vb. 1....

Intrare: deține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deține
  • deținere
  • deținut
  • deținutu‑
  • deținând
  • dețiind
  • deținându‑
  • dețiindu‑
 singular plural
  • deține
  • dețineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dețin
  • dețiu
 (să)
  • dețin
  • dețiu
  • dețineam
  • deținui
  • deținusem
a II-a (tu)
  • deții
 (să)
  • deții
  • dețineai
  • deținuși
  • deținuseși
a III-a (el, ea)
  • deține
 (să)
  • dețină
  • deție
  • deținea
  • deținu
  • deținuse
plural I (noi)
  • deținem
 (să)
  • deținem
  • dețineam
  • deținurăm
  • deținuserăm
  • deținusem
a II-a (voi)
  • dețineți
 (să)
  • dețineți
  • dețineați
  • deținurăți
  • deținuserăți
  • deținuseți
a III-a (ei, ele)
  • dețin
 (să)
  • dețină
  • deție
  • dețineau
  • deținură
  • deținuseră
verb (VT513)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deținea
 — — — singular plural
—
  • dețineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) — — — — —
plural I (noi)
  • deținem
 (să)
  • deținem
 — — —
a II-a (voi)
  • dețineți
 (să)
  • dețineți
 — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deține, deținverb

  • 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: stăpâni
    • format_quote figurat Postelnicul era dregătorul cel mai apropiat de persoana domnitorului. El deținea secretele de stat. IST. R.P.R. 87. DLRLC
    • format_quote figurat E ușor să crezi, cînd ești departe, că numai tu deții adevărul. C. PETRESCU, Î. II 18. DLRLC
  • 2. A dispune de... DEX '09 DEX '98
    sinonime: avea poseda
    • 2.1. prin specializare A poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.