23 de definiții pentru dezice

din care

Explicative DEX

DEZICE, dezic, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Var.: deszice vb. III] – Din fr. dédire (după zice).

DEZICE, dezic, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Var.: deszice vb. III] – Din fr. dédire (după zice).

dezice1 [At:...

dezice2 vr [...

DEZICE, dezic,...

DEZICE vb. III. tr. A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ refl. A-și retrage cuvîntul, a se dezminți. [P.i. dezic, var. deszice vb. III. / < de- + zice, cf. fr. dédire].

DEZICE vb. I....

A DEZICE dezic $...

@A SE DEZICE mă dez...

DESZICE vb. III v. dezice.

DESZICE vb. III v. dezice.

deszice v #vz...

DESZICE vb. III...

DESZICE vb. III. v. dezice.

deszice v. a se le...

deszíc V. @dezzic....

* dezíc V. @dezzic...

*dezzíc și @dezíc,...

Ortografice DOOM

!dezice (a se ~) ...

dezice (a ~) #v...

dezice vb., ind. ...

Sinonime

DEZICE vb. 1. v...

DEZICE vb. 1....

Intrare: dezice
verb (VT645)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezice
  • dezicere
  • dezis
  • dezisu‑
  • dezicând
  • dezicându‑
singular plural
  • dezi
  • dezice
  • deziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezic
(să)
  • dezic
  • deziceam
  • dezisei
  • dezisesem
a II-a (tu)
  • dezici
(să)
  • dezici
  • deziceai
  • deziseși
  • deziseseși
a III-a (el, ea)
  • dezice
(să)
  • dezi
  • dezicea
  • dezise
  • dezisese
plural I (noi)
  • dezicem
(să)
  • dezicem
  • deziceam
  • deziserăm
  • deziseserăm
  • dezisesem
a II-a (voi)
  • deziceți
(să)
  • deziceți
  • deziceați
  • deziserăți
  • deziseserăți
  • deziseseți
a III-a (ei, ele)
  • dezic
(să)
  • dezi
  • deziceau
  • deziseră
  • deziseseră
verb (VT645)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deszice
  • deszicere
  • deszis
  • deszisu‑
  • deszicând
  • deszicându‑
singular plural
  • deszi
  • deszice
  • desziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deszic
(să)
  • deszic
  • desziceam
  • deszisei
  • deszisesem
a II-a (tu)
  • deszici
(să)
  • deszici
  • desziceai
  • desziseși
  • desziseseși
a III-a (el, ea)
  • deszice
(să)
  • deszi
  • deszicea
  • deszise
  • deszisese
plural I (noi)
  • deszicem
(să)
  • deszicem
  • desziceam
  • desziserăm
  • desziseserăm
  • deszisesem
a II-a (voi)
  • desziceți
(să)
  • desziceți
  • desziceați
  • desziserăți
  • desziseserăți
  • desziseseți
a III-a (ei, ele)
  • deszic
(să)
  • deszi
  • desziceau
  • desziseră
  • desziseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezice, dezicverb

  • 1. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decît un vis sarbăd, mai bine nimic. EMINESCU, O. I 40. DLRLC
    • format_quote Poporul ce fusese idolul meu pieri... Dau mîna cu boierii, mă fac boier fierbinte Și una cîte una dezic ce-am zis nainte. BOLINTINEANU, O. 164. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Așa zise împăratul și așa trebuia să se facă. Că hîr, că mîr, pace; zisa împăratului nu se putea deszice. ISPIRESCU, L. 376. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: dezminți
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.