13 definiții pentru desfrânare
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
DESFRÂNARE, desfrânări, s. f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – V. desfrâna.
DESFRÂNARE, desfrânări, s. f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – V. desfrâna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
desfrânare $#sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfrânare f. dezo...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dăsfrânare $#sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfranare $#sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disfrânare $#sf... modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFRÎNARE, $desf...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfrînáre f. Dest...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
desfrânare s. #...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desfrânare #s. f....
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfrânare s. f.,...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DESFRÂNARE s. v. ...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFRÎNARE s. c...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: desfrânare
desfrânare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dăsfrânare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
disfrânare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desfranare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
desfrânare, desfrânărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: depravare destrăbălare stricăciune
- Din lux și desfrînare nasc aste bande crude De noi ciocoi ce pradă. BOLINTINEANU, O. 173. DLRLC
- Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul, dacă desfrînarea lui nu l-ar fi grăbit. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
-
etimologie:
- desfrâna DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.