18 definiții pentru compune

din care

Explicative DEX

COMPUNE, compun, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compusei, part. compus] – Din lat. componere (după pune).

COMPUNE, compun, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compusei, part. compus] – Din lat. componere (după pune).

compune [At:...

COMPUNE, $compun...

COMPUNE vb. III. tr. 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ refl. A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compun, perf. s. -usei, conj. -nă, part. -us. / < lat. componere, cf. fr. composer].

A COMPUNE compun...

@A SE COMPUNE se co...

compune v. 1. a ...

*compún, -pús, a @...

Ortografice DOOM

compune (a ~) #vb...

compune (a ~) #...

compune vb., ind....

compun, -pui 2, -pună 3 conj., -pusei aor.

Etimologice

@compune (compun, ...

Argou

@a compune melodii m...

Sinonime

COMPUNE vb. 1. ...

COMPUNE vb. @1....

Antonime

A compune ≠ a desc...

Intrare: compune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compune
  • compunere
  • compus
  • compusu‑
  • compunând
  • compunându‑
singular plural
  • compune
  • compuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compun
(să)
  • compun
  • compuneam
  • compusei
  • compusesem
a II-a (tu)
  • compui
(să)
  • compui
  • compuneai
  • compuseși
  • compuseseși
a III-a (el, ea)
  • compune
(să)
  • compu
  • compuie
  • compunea
  • compuse
  • compusese
plural I (noi)
  • compunem
(să)
  • compunem
  • compuneam
  • compuserăm
  • compuseserăm
  • compusesem
a II-a (voi)
  • compuneți
(să)
  • compuneți
  • compuneați
  • compuserăți
  • compuseserăți
  • compuseseți
a III-a (ei, ele)
  • compun
(să)
  • compu
  • compuie
  • compuneau
  • compuseră
  • compuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compune, compunverb

  • 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aceste cărți compun biblioteca mea. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... DEX '09 DEX '98 DN
      • format_quote Organismele animale și cele vegetale se compun din celule. DLRLC
      • format_quote Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini... NEGRUZZI, S. I 96. DLRLC
      • format_quote Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură... compusă de un județ și... doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
  • 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Poezie compusă în cinstea zilei de 23 August. DLRLC
    • format_quote Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte, Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună. ALEXANDRESCU, P. 92. DLRLC
    • format_quote [Dimitrie Cantemir] compuse un tractat în limba rusească, care a rămas manuscript. NEGRUZZI, S. II 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.