opțiuni
  • info

19 definiții pentru aresta

din care

Explicative DEX

ARESTA, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. – Din arest.

aresta vt ...

*ARESTA (-tez) ...

ARESTA, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.

ARESTA, $arestez,...

ARESTA, $arestez,...

ARESTA vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a].

ARESTA $vb. #tr...

A ARESTA ~ez $tr...

arestà v. a pune l...

ARESTUI vb. IV. v. aresta.

*arestéz v. tr. (d...

Ortografice DOOM

aresta (a ~) #vb....

aresta (a ~) #v...

aresta vb., ind. ...

Argou

A ARESTA a achiziț...

@a aresta locotenenț...

Sinonime

ARESTA vb. $(JUR....

ARESTA vb. $(#J...

Antonime

A aresta ≠ a elibe...

Intrare: aresta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aresta
  • arestare
  • arestat
  • arestatu‑
  • arestând
  • arestându‑
 singular plural
  • arestează
  • arestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arestez
 (să)
  • arestez
  • arestam
  • arestai
  • arestasem
a II-a (tu)
  • arestezi
 (să)
  • arestezi
  • arestai
  • arestași
  • arestaseși
a III-a (el, ea)
  • arestează
 (să)
  • aresteze
  • aresta
  • arestă
  • arestase
plural I (noi)
  • arestăm
 (să)
  • arestăm
  • arestam
  • arestarăm
  • arestaserăm
  • arestasem
a II-a (voi)
  • arestați
 (să)
  • arestați
  • arestați
  • arestarăți
  • arestaserăți
  • arestaseți
a III-a (ei, ele)
  • arestează
 (să)
  • aresteze
  • arestau
  • arestară
  • arestaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arestui
  • arestuire
  • arestuit
  • arestuitu‑
  • arestuind
  • arestuindu‑
 singular plural
  • arestuiește
  • arestuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arestuiesc
 (să)
  • arestuiesc
  • arestuiam
  • arestuii
  • arestuisem
a II-a (tu)
  • arestuiești
 (să)
  • arestuiești
  • arestuiai
  • arestuiși
  • arestuiseși
a III-a (el, ea)
  • arestuiește
 (să)
  • arestuiască
  • arestuia
  • arestui
  • arestuise
plural I (noi)
  • arestuim
 (să)
  • arestuim
  • arestuiam
  • arestuirăm
  • arestuiserăm
  • arestuisem
a II-a (voi)
  • arestuiți
 (să)
  • arestuiți
  • arestuiați
  • arestuirăți
  • arestuiserăți
  • arestuiseți
a III-a (ei, ele)
  • arestuiesc
 (să)
  • arestuiască
  • arestuiau
  • arestuiră
  • arestuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aresta, arestezverb

  • 1. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: arestui deține închide antonime: elibera
    • format_quote Au intrat ieri dimineață agenții lor în ateliere și au început a aresta: mai ales pe maiștrii și lucrătorii mai tineri. SADOVEANU, N. F. 107. DLRLC
    • format_quote Pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu? – Pentru ca să-i apucăm scrisoarea. CARAGIALE, O. I 128. DLRLC
etimologie:
  • arest DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.