opțiuni
  • info

18 definiții pentru aburca

din care

Explicative DEX

ABURCA, aburc, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.

aburca vtr ...

❍ ABURCA ($abur...

ABURCA, aburc, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.

ABURCA, aburc,...

ABURCA, aburc,...

A ABURCA aburc $...

@A SE ABURCA mă ab'...

aburcà v. Mold. @1...

obârca{{Variant...

obârcăi{{Varian...

BURICA (-ic) $#...

abúrc, a -á v. t...

Ortografice DOOM

aburca (a ~) (#po...

aburca (a ~) (#...

aburca vb., ind. ...

Etimologice

aburca (-c, at),...

Sinonime

ABURCA vb. v. $că...

aburca vb. v....

Intrare: aburca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aburca
  • aburcare
  • aburcat
  • aburcatu‑
  • aburcând
  • aburcându‑
 singular plural
  • aburcă
  • aburcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aburc
 (să)
  • aburc
  • aburcam
  • aburcai
  • aburcasem
a II-a (tu)
  • aburci
 (să)
  • aburci
  • aburcai
  • aburcași
  • aburcaseși
a III-a (el, ea)
  • aburcă
 (să)
  • aburce
  • aburca
  • aburcă
  • aburcase
plural I (noi)
  • aburcăm
 (să)
  • aburcăm
  • aburcam
  • aburcarăm
  • aburcaserăm
  • aburcasem
a II-a (voi)
  • aburcați
 (să)
  • aburcați
  • aburcați
  • aburcarăți
  • aburcaserăți
  • aburcaseți
a III-a (ei, ele)
  • aburcă
 (să)
  • aburce
  • aburcau
  • aburcară
  • aburcaseră
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obârca
  • obârcare
  • obârcat
  • obârcatu‑
  • obârcând
  • obârcându‑
 singular plural
  • obârcă
  • obârcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obârc
 (să)
  • obârc
  • obârcam
  • obârcai
  • obârcasem
a II-a (tu)
  • obârci
 (să)
  • obârci
  • obârcai
  • obârcași
  • obârcaseși
a III-a (el, ea)
  • obârcă
 (să)
  • obârce
  • obârca
  • obârcă
  • obârcase
plural I (noi)
  • obârcăm
 (să)
  • obârcăm
  • obârcam
  • obârcarăm
  • obârcaserăm
  • obârcasem
a II-a (voi)
  • obârcați
 (să)
  • obârcați
  • obârcați
  • obârcarăți
  • obârcaserăți
  • obârcaseți
a III-a (ei, ele)
  • obârcă
 (să)
  • obârce
  • obârcau
  • obârcară
  • obârcaseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obârcăi
  • obârcăire
  • obârcăit
  • obârcăitu‑
  • obârcăind
  • obârcăindu‑
 singular plural
  • obârcăie
  • obârcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obârcăi
 (să)
  • obârcăi
  • obârcăiam
  • obârcăii
  • obârcăisem
a II-a (tu)
  • obârcăi
 (să)
  • obârcăi
  • obârcăiai
  • obârcăiși
  • obârcăiseși
a III-a (el, ea)
  • obârcăie
 (să)
  • obârcăie
  • obârcăia
  • obârcăi
  • obârcăise
plural I (noi)
  • obârcăim
 (să)
  • obârcăim
  • obârcăiam
  • obârcăirăm
  • obârcăiserăm
  • obârcăisem
a II-a (voi)
  • obârcăiți
 (să)
  • obârcăiți
  • obârcăiați
  • obârcăirăți
  • obârcăiserăți
  • obârcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • obârcăie
 (să)
  • obârcăie
  • obârcăiau
  • obârcăiră
  • obârcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aburca, aburcverb

  • 1. popular A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cocoța cățăra ridica sui urca
    • format_quote Jder bătrînul se aburcă în șa cu destulă ușurință pentru cei cincizeci și cinci de ani ai lui. SADOVEANU, F. J. 66. DLRLC
    • format_quote Încalecă pe cal și se aburcă cu dînsul în înaltul cerului. SBIERA, P. 55. DLRLC
    • format_quote Începe a se aburca pe cireș în sus. CREANGĂ, A. 49. DLRLC
    • format_quote figurat S-a topit amurgul plin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol, Și acu se-aburcă seara peste deal Domol. DEȘLIU, N. 51. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A ajuta pe cineva să se urce. DLRLC
      sinonime: urca
      • format_quote Îl aburcă [pe Ruset] de subsuori pe trepte. SADOVEANU, Z. C. 345. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A lua în spinare. DLRLC
      sinonime: ridica
      • format_quote Bator era un animal bun și blînd, așa că taica Visalon aburca adeseori pe nepotul său Traian de-a călarea și-l proptea zîmbind. VORNIC, O. 156. DLRLC
      • format_quote Oșlobanu ia atunci lemnele din carul omului... apoi, săltîndu-le și aburcîndu-le cam anevoie, le umflă în spate. CREANGĂ, A. 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.