opțiuni
  • info

25 de definiții pentru șaică

din care

Explicative DEX

ȘAICĂ, șeici, s. f. (Înv. și pop.) Ambarcațiune fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., sb. šajka, tc. sayka.

șaică1 $sf...

șaică2 $sf...

șaică3 $sf...

ȘAICĂ, șăici, s. f. (Înv. și reg.) Ambarcație fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., scr. šajka, tc. sayka.

ȘAICĂ, șăici, #...

ȘAICĂ șeici $f. î...

șaică f. șalupă tu...

șáĭcă f., pl. e ...

șeică sf #v...

Ortografice DOOM

șaică (înv., #p...

șaică (înv., #p...

șaică s. f., g.-d...

șaică, șeici.

Etimologice

șaică (șeici), #...

Argou

șaică, $șaici #s. ...

Sinonime

ȘAICĂ s. v. $game...

șaică s. v. G...

Regionalisme / arhaisme

șaică2, șăici ...

șaică3, șăici,...

șáică¹, șeici, s...

șáică², șeici, s...

șaică1, $șeici...

șaică2, $șeici...

șaică1, șeici, s.f. – 1. Plută făcută din rude; luntre. 2. Barcă: „Zine pă apă ca o șaică...” (Lenghel 1979: 131). – Din tc. șaika, cf. rus. šajka (DER).

șaică2, șeici, s.f. – Gamelă: „Musai șaica de spălat” (Bârlea 1924: 6). – Din magh. csajka „gamelă”.

Intrare: șaică
șaică1 (pl. șeici) substantiv feminin
substantiv feminin (F79)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaică
  • șaica
plural
  • șeici
  • șeicile
genitiv-dativ singular
  • șeici
  • șeicii
plural
  • șeici
  • șeicilor
vocativ singular —
plural —
șaică3 (pl. șeice) substantiv feminin
substantiv feminin (F30)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaică
  • șaica
plural
  • șeice
  • șeicele
genitiv-dativ singular
  • șeice
  • șeicei
plural
  • șeice
  • șeicelor
vocativ singular —
plural —
șaică2 (pl. șăici) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DLRLC, DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaică
  • șaica
plural
  • șăici
  • șăicile
genitiv-dativ singular
  • șăici
  • șăicii
plural
  • șăici
  • șăicilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șaică, șeicisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Ambarcațiune fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O suflare răcoroasă... legăna încetișor înaltele catarturi ale șăicilor ce se vedeau albind în depărtare cu pînzele lor umflate. ODOBESCU, S. I 141. DLRLC
    • format_quote Într-o zi... s-a pus într-o șaică să treacă la Nicopoli. GHICA, S. 302. DLRLC
    • format_quote Bate vîntul sălcile Să-mi pornesc șăicile, Să pornească și șaica mea. TEODORESCU, P. P. 309. DLRLC
    • 1.1. Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ciobacă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.