17 definiții pentru îngăima

din care

Explicative DEX

ÎNGĂIMA, îngăim, vb. I. 1. Tranz. A rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. Refl. (Reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [Prez. ind. și: îngaim, îngăimez] – Et. nec.

ÎNGĂIMA, îngăim, vb. I. 1. Tranz. A rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. Refl. (Reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [Prez. ind. și: îngaim, îngăimez] – Et. nec.

îngăima [At:...

ÎNGĂIMA, $îngăim...

A ÎNGĂIMA îngaim...

îngăimà v. 1. a ...

îngăĭm (vechĭ, ĭa...

Ortografice DOOM

!îngăima (a ~) (#...

!îngăima (a ~) ...

îngăima vb. (sil....

îngăima (ind. #p...

Etimologice

@îngăima (îngaim, ...

Sinonime

ÎNGĂIMA vb. v. $b...

ÎNGĂIMA vb. v. $c...

ÎNGĂIMA vb. a b...

îngăima vb. #v....

Regionalisme / arhaisme

ÎNGĂIMA vb. (Mol...

Intrare: îngăima
îngăima1 (1 -găim) verb grupa I conjugarea I
  • silabație: în-găi-ma info
verb (VT22)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăima
  • ‑ngăima
  • îngăimare
  • ‑ngăimare
  • îngăimat
  • ‑ngăimat
  • îngăimatu‑
  • ‑ngăimatu‑
  • îngăimând
  • ‑ngăimând
  • îngăimându‑
  • ‑ngăimându‑
singular plural
  • îngaimă
  • ‑ngaimă
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngăim
  • ‑ngăim
(să)
  • îngăim
  • ‑ngăim
  • îngăimam
  • ‑ngăimam
  • îngăimai
  • ‑ngăimai
  • îngăimasem
  • ‑ngăimasem
a II-a (tu)
  • îngăimi
  • ‑ngăimi
(să)
  • îngăimi
  • ‑ngăimi
  • îngăimai
  • ‑ngăimai
  • îngăimași
  • ‑ngăimași
  • îngăimaseși
  • ‑ngăimaseși
a III-a (el, ea)
  • îngaimă
  • ‑ngaimă
(să)
  • îngaime
  • ‑ngaime
  • îngăime
  • ‑ngăime
  • îngăima
  • ‑ngăima
  • îngăimă
  • ‑ngăimă
  • îngăimase
  • ‑ngăimase
plural I (noi)
  • îngăimăm
  • ‑ngăimăm
(să)
  • îngăimăm
  • ‑ngăimăm
  • îngăimam
  • ‑ngăimam
  • îngăimarăm
  • ‑ngăimarăm
  • îngăimaserăm
  • ‑ngăimaserăm
  • îngăimasem
  • ‑ngăimasem
a II-a (voi)
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
(să)
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
  • îngăimarăți
  • ‑ngăimarăți
  • îngăimaserăți
  • ‑ngăimaserăți
  • îngăimaseți
  • ‑ngăimaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngaimă
  • ‑ngaimă
(să)
  • îngaime
  • ‑ngaime
  • îngăime
  • ‑ngăime
  • îngăimau
  • ‑ngăimau
  • îngăima
  • ‑ngăima
  • îngăimaseră
  • ‑ngăimaseră
îngăima2 (1 -gaim) verb grupa I conjugarea I
  • silabație: în-găi-ma info
verb (VT20)
Formă nerecomandată: îngăime.
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăima
  • ‑ngăima
  • îngăimare
  • ‑ngăimare
  • îngăimat
  • ‑ngăimat
  • îngăimatu‑
  • ‑ngăimatu‑
  • îngăimând
  • ‑ngăimând
  • îngăimându‑
  • ‑ngăimându‑
singular plural
  • îngaimă
  • ‑ngaimă
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngaim
  • ‑ngaim
  • îngăim
  • ‑ngăim
(să)
  • îngaim
  • ‑ngaim
  • îngăim
  • ‑ngăim
  • îngăimam
  • ‑ngăimam
  • îngăimai
  • ‑ngăimai
  • îngăimasem
  • ‑ngăimasem
a II-a (tu)
  • îngaimi
  • ‑ngaimi
  • îngăimi
  • ‑ngăimi
(să)
  • îngaimi
  • ‑ngaimi
  • îngăimi
  • ‑ngăimi
  • îngăimai
  • ‑ngăimai
  • îngăimași
  • ‑ngăimași
  • îngăimaseși
  • ‑ngăimaseși
a III-a (el, ea)
  • îngaimă
  • ‑ngaimă
(să)
  • îngaime
  • ‑ngaime
  • îngăime
  • ‑ngăime
  • îngăima
  • ‑ngăima
  • îngăimă
  • ‑ngăimă
  • îngăimase
  • ‑ngăimase
plural I (noi)
  • îngăimăm
  • ‑ngăimăm
(să)
  • îngăimăm
  • ‑ngăimăm
  • îngăimam
  • ‑ngăimam
  • îngăimarăm
  • ‑ngăimarăm
  • îngăimaserăm
  • ‑ngăimaserăm
  • îngăimasem
  • ‑ngăimasem
a II-a (voi)
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
(să)
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
  • îngăimarăți
  • ‑ngăimarăți
  • îngăimaserăți
  • ‑ngăimaserăți
  • îngăimaseți
  • ‑ngăimaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngaimă
  • ‑ngaimă
(să)
  • îngaime
  • ‑ngaime
  • îngăime
  • ‑ngăime
  • îngăimau
  • ‑ngăimau
  • îngăima
  • ‑ngăima
  • îngăimaseră
  • ‑ngăimaseră
îngăima3 (1 -găimez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăima
  • ‑ngăima
  • îngăimare
  • ‑ngăimare
  • îngăimat
  • ‑ngăimat
  • îngăimatu‑
  • ‑ngăimatu‑
  • îngăimând
  • ‑ngăimând
  • îngăimându‑
  • ‑ngăimându‑
singular plural
  • îngăimea
  • ‑ngăimea
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngăimez
  • ‑ngăimez
(să)
  • îngăimez
  • ‑ngăimez
  • îngăimam
  • ‑ngăimam
  • îngăimai
  • ‑ngăimai
  • îngăimasem
  • ‑ngăimasem
a II-a (tu)
  • îngăimezi
  • ‑ngăimezi
(să)
  • îngăimezi
  • ‑ngăimezi
  • îngăimai
  • ‑ngăimai
  • îngăimași
  • ‑ngăimași
  • îngăimaseși
  • ‑ngăimaseși
a III-a (el, ea)
  • îngăimea
  • ‑ngăimea
(să)
  • îngăimeze
  • ‑ngăimeze
  • îngăima
  • ‑ngăima
  • îngăimă
  • ‑ngăimă
  • îngăimase
  • ‑ngăimase
plural I (noi)
  • îngăimăm
  • ‑ngăimăm
(să)
  • îngăimăm
  • ‑ngăimăm
  • îngăimam
  • ‑ngăimam
  • îngăimarăm
  • ‑ngăimarăm
  • îngăimaserăm
  • ‑ngăimaserăm
  • îngăimasem
  • ‑ngăimasem
a II-a (voi)
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
(să)
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
  • îngăimați
  • ‑ngăimați
  • îngăimarăți
  • ‑ngăimarăți
  • îngăimaserăți
  • ‑ngăimaserăți
  • îngăimaseți
  • ‑ngăimaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngăimea
  • ‑ngăimea
(să)
  • îngăimeze
  • ‑ngăimeze
  • îngăimau
  • ‑ngăimau
  • îngăima
  • ‑ngăima
  • îngăimaseră
  • ‑ngăimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngăima, îngăim / îngăima, îngaimverb

  • 1. tranzitiv A rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a îngăla (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Doctorul mai îngăimă cîteva cuvinte și se grăbi să dispară împreună cu sora de caritate. REBREANU, P. S. 115. DLRLC
    • format_quote A dat să îngaime o întrebare, dar i s-a agățat vorba pe undeva, în piept. POPA, V. 281. DLRLC
    • format_quote Radu își ridica fața, de-abia îngăima cîte-o vorbă de scăpare și iar cădea pe gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. 98. DLRLC
    • format_quote poetic O păsărică îngăima undeva, sfios, o chemare, la care nu răspundea nimenea. ANGHEL, PR. 7. DLRLC
    • format_quote (și) absolut O să văz, a îngăimat morarul. SADOVEANU, M. C. 18. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Multe guri acum se-ngaimă, Vălmășag nespus. COȘBUC, P. II 17. DLRLC
  • 2. reflexiv regional A sta la îndoială; a se codi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Costea mult nu se-ngăima, El dulăii toți chema, Un caș dulce dezvălea. ALECSANDRI, P. P. 55. DLRLC
    • format_quote figurat Ce straniu se-ngaimă Amurgul pe drum. LESNEA, I. 133. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A reține (pe cineva) de la treabă. DLRLC
      • format_quote Ceilalți... numai îngăimase pe primar cu vorba, dar nici gînd să plece. SP. POPESCU, M. G. 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.