opțiuni
  • info

15 definiții pentru urla (urlet)

din care

Explicative DEX

URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. și tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și nearmonios). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umană) A clocoti, a fremăta, a se agita. 2. (Despre vânt, viscol, ape etc.; la pers. 3) A produce zgomote puternice; a vâjâi, a vui. – Lat. ululare.

URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. și tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și neplăcut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umană) A clocoti, a fremăta, a se agita. 2. (Despre vânt, viscol, ape etc.; la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vâjâi, a vui. – Lat. ululare.

URLA1, urlu, ...

A URLA urlu $int...

úrlu, a -á v. in...

Ortografice DOOM

urla (a ~) (a țip...

urla (a ~) #vb....

urla vb., ind. pr...

urlu, -li 2, -lă 3 pl., -le 3 conj.

Etimologice

urla (-lu, -at),...

Argou

@a urla ca din gură ...

Sinonime

URLA vb. 1. (Tr...

URLA vb. v. $tuna...

URLA vb. 1. (...

urla vb. v. T...

Intrare: urla (urlet)
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urla
  • urlare
  • urlat
  • urlatu‑
  • urlând
  • urlându‑
 singular plural
  • urlă
  • urlați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urlu
 (să)
  • urlu
  • urlam
  • urlai
  • urlasem
a II-a (tu)
  • urli
 (să)
  • urli
  • urlai
  • urlași
  • urlaseși
a III-a (el, ea)
  • urlă
 (să)
  • urle
  • urla
  • urlă
  • urlase
plural I (noi)
  • urlăm
 (să)
  • urlăm
  • urlam
  • urlarăm
  • urlaserăm
  • urlasem
a II-a (voi)
  • urlați
 (să)
  • urlați
  • urlați
  • urlarăți
  • urlaserăți
  • urlaseți
a III-a (ei, ele)
  • urlă
 (să)
  • urle
  • urlau
  • urlară
  • urlaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urla, urluverb

  • 1. (Despre oameni și animale) A scoate urlete (1.) specifice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întîi are să viscolească; pe urmă au să prindă a urla lupii în fundul rîpelor. SADOVEANU, B. 23. DLRLC
    • format_quote Aș voi să-ți slujesc atîta pînă ți-or urla lupii pe cuptor. SBIERA, P. 238. DLRLC
    • format_quote Urlau dobitoacele de ți se făcea părul măciucă. ISPIRESCU, L. 7. DLRLC
    • format_quote Despre personaje înfricoșătoare din basme și din mitologia populară: DLRLC
      • format_quote Urla prin aerul cernit mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7. DLRLC
      • format_quote Cînd demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună. BOLINTINEANU, O. 70. DLRLC
      • format_quote Și-n tăcerea adîncită Satan urlă furios. ALECSANDRI, P. A. 40. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv tranzitiv prin analogie (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și nearmonios). DEX '09 DLRLC
      sinonime: plânge striga țipa
      • format_quote Înălță mîinile și începu să urle cu deznădejde. DUMITRIU, N. 214. DLRLC
      • format_quote Țăranii urlau ca înnebuniți. SAHIA, N. 69. DLRLC
      • format_quote De cîte ori vine vorba de răposatul... [Anca] îmi urlă toată ziua. CARAGIALE, O. I 244. DLRLC
      • format_quote Urla în casă și în curte arii din opere. PAS, Z. I 179. DLRLC
      • format_quote Toată lumea urlă mereu: înainte! CAMIL PETRESCU, U. N. 279. DLRLC
      • format_quote Urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi. REBREANU, R. II 205. DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre o colectivitate umană) A se agita. DEX '09 DEX '98
      sinonime: clocoti fremăta
  • 2. unipersonal (Despre vânt, viscol, ape etc.) A produce zgomote puternice. DEX '09 DLRLC
    sinonime: vui vâjâi
    • format_quote I-auzi... cum urlă vîntul afară. SADOVEANU, O. VII 335. DLRLC
    • format_quote Cînd veni și vremea să urle-n zare tunul, Mișcatu-s-au romînii cu miile. COȘBUC, P. II 78. DLRLC
    • format_quote Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSANDRI, P. II 16. DLRLC
    • format_quote figurat Despre locul unde se produc zgomotele: DLRLC
      • format_quote Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
      • format_quote Codrul urlă, clocotește, Tunetul în cer vuiește. ALECSANDRI, P. I 29. DLRLC
      • format_quote Valea largă că-mi urla Stîncile se despica. ȘEZ. IV 131. DLRLC
    • chat_bubble rar A-i urla (cuiva) capul (sau urechile) = a-i vâjâi (cuiva) capul sau urechile. DLRLC
      • format_quote A doua zi capul grozav îi urla. PANN, P. V. I 118. DLRLC
    • chat_bubble rar A-i urla (cuiva) ceva prin cap = a-i trece (cuiva) ceva prin minte, a-i trăsni, a-i năzări. DLRLC
      • format_quote Ești un cheag zbîrcit, mai ca și mine, și iată ce-ți urlă prin cap. CREANGĂ, P. 127. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.