opțiuni
  • info

19 definiții pentru simultan (adj.)

din care

Explicative DEX

SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.

simultan, ~ă [#...

SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.

SIMULTAN, -Ă, $si...

SIMULTAN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în același timp; concomitent. // s.n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară, care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultané, cf. lat. t. simultaneus < simul – în același timp].

SIMULTAN, -Ă I. $...

@SIMULTAN ~ă (~i, ~...

simultan a. se zic...

SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.

SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.

@simultaneu, ~ee...

SIMULTANEU, -EE ...

SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.

*simultanéŭ, -ée a...

Ortografice DOOM

simultan1 #adj...

simultan1 adj....

simultan adj. m.,...

Sinonime

SIMULTAN adj., ad...

SIMULTAN adj., ...

Antonime

Simultan ≠ succesi...

Intrare: simultan (adj.)
simultan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simultan
  • simultanul
  • simultanu‑
  • simultană
  • simultana
plural
  • simultani
  • simultanii
  • simultane
  • simultanele
genitiv-dativ singular
  • simultan
  • simultanului
  • simultane
  • simultanei
plural
  • simultani
  • simultanilor
  • simultane
  • simultanelor
vocativ singular — —
plural — —
simultaneu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simultaneu
  • simultaneul
  • simultaneu‑
  • simultanee
  • simultaneea
plural
  • simultanei
  • simultaneii
  • simultanee
  • simultaneele
genitiv-dativ singular
  • simultaneu
  • simultaneului
  • simultanee
  • simultaneei
plural
  • simultanei
  • simultaneilor
  • simultanee
  • simultaneelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simultan, simultanăadjectiv

  • 1. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: concomitent antonime: succesiv
    • format_quote Prezența simultană a norilor și a lunii pe cer prilejuiește lumii spectacolul ei cel mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumusețe. BOGZA, C. O. 52. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Din vreo sută de gîturi izbucni aproape simultan și furtunos același «huo» revoltat, pe cînd Trifon Guja, apucînd o piatră, o zvîrli după automobilul ce se depărta scrișnind. REBREANU, R. II 45. DLRLC
    • 1.1. (Sistem de) ecuații simultane = (sistem de) ecuații în care mai multe necunoscute intervin deodată în mai multe ecuații. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.