2 definiții pentru rântura

Explicative DEX

rântura vt ...

Regionalisme / arhaisme

rântura, $rântur,...

Intrare: rântura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rântura
  • rânturare
  • rânturat
  • rânturatu‑
  • rânturând
  • rânturându‑
singular plural
  • rântură
  • rânturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rântur
(să)
  • rântur
  • rânturam
  • rânturai
  • rânturasem
a II-a (tu)
  • rânturi
(să)
  • rânturi
  • rânturai
  • rânturași
  • rânturaseși
a III-a (el, ea)
  • rântură
(să)
  • rânture
  • rântura
  • rântură
  • rânturase
plural I (noi)
  • rânturăm
(să)
  • rânturăm
  • rânturam
  • rânturarăm
  • rânturaserăm
  • rânturasem
a II-a (voi)
  • rânturați
(să)
  • rânturați
  • rânturați
  • rânturarăți
  • rânturaserăți
  • rânturaseți
a III-a (ei, ele)
  • rântură
(să)
  • rânture
  • rânturau
  • rântura
  • rânturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)