opțiuni
  • info

11 definiții pentru rococo (s.n.)

din care

Explicative DEX

ROCOCO adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo.

ROCOCO adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo.

ROCOCO adj. #in...

ROCOCO adj. invar. 1. Stil rococo (și s.n.) = stil de ornamentație de origine franceză răspîndit în sec. XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. V. rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfîrșitul sec. XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (Fig.) Extravagant, ieșit din comun. [< fr. rococo, cf. rocaille – pietriș].

ROCOCO $adj. #i...

rococo n. 1. sti...

*rococó n. fără pl...

Ortografice DOOM

rococo1 adj....

rococo2 s. #...

rococo2 s. n.,...

rococo s. n., adj...

Enciclopedice

ROCOCÓ (< fr.) #...

Intrare: rococo (s.n.)
substantiv neutru (N81)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rococo
  • rococoul
  • rococou‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • rococo
  • rococoului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rococosubstantiv neutru

  • 1. arhitectură (În arta decorativă) Stil artistic de ornamentație răspândit în secolul XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Stilul arhitectural al bisericilor [din Havana] e acela al Renașterii spaniole, amestecat cu acel rococo iberic. RALEA, O. 51. DLRLC
  • 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul secolului XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.