opțiuni
  • info

27 de definiții pentru plai

din care

Explicative DEX

PLAI, plaiuri, s. n. 1. Partea mijlocie sau superioară a unui munte sau deal, slab înclinată, acoperită cu pajiști. 2. Drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă. 3. Regiune, ținut; (la pl.) meleaguri. 4. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor (de la munte) în sec. XV-XVIII, în Țara Românească; plasă. – Et. nec.

plai1 sn [#At...

plai2 s [#A...

PLAI, plaiuri, s. n. 1. Versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal; p. gener. munte, deal mare. 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu pășuni. 3. Drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă. 4. Regiune, ținut; (la pl.) meleaguri. 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor (mai ales a celor de munte) în evul mediu, în Țara Românească; plasă. – Et. nec.

PLAI, plaiuri, #...

PLAI, plaiuri, #...

PLAI ~iuri n. 1...

plaĭ n., pl. urĭ...

plaiurea{{Accent...

plaiu n. 1. munt...

Ortografice DOOM

plai s. n., #p...

plai s. n., #pl....

plai s. n., pl. $p...

plai...

plaiu, plaiuri.

Etimologice

plai (plaiuri), ...

Sinonime

PLAI s. v. $pas, s...

PLAI s. meleag, re...

PLAI s. meleag, ...

plai s. v. PAS...

VĂTAF DE PLAI s. ...

VĂTĂȘIE DE PLAI s...

vătaf de plai #s....

vătășie de plai #...

Regionalisme / arhaisme

plai s.n. (reg.) c...

plái, plaiuri, s...

plai, plaiuri, ...

plai, plaiuri, s.n. – Drum de munte, potecă: „Cărarea în pădure, pe care se poate merge și cu carul” (Giulești); „cărare pe munte, pe care se poate merge numai cu piciorul sau cu calul” (Vadu Izei); „să zâce la munte plaiu muntelui, pă unde umblă vitele cu pt’icioarele” (Iapa); „cărare la munte” (Oncești); „o cărare care duce la munte să nume plai” (ALR 1973: 673). – Din sl. plai (MDA); Cuv. rom. preluat în magh. (pláj) (Bakos 1982).

Intrare: plai
plai1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plai
  • plaiul
  • plaiu‑
plural
  • plaiuri
  • plaiurile
genitiv-dativ singular
  • plai
  • plaiului
plural
  • plaiuri
  • plaiurilor
vocativ singular —
plural —
plai2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plai
  • plaiul
  • plaiu‑
plural
  • plaie
  • plaiele
genitiv-dativ singular
  • plai
  • plaiului
plural
  • plaie
  • plaielor
vocativ singular —
plural —
plaiurea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plai, plaiurisubstantiv neutru

  • 1. Partea mijlocie sau superioară a unui munte sau deal, slab înclinată, acoperită cu pajiști. DEX '09 DLRLC
    diminutive: plăișor
    • format_quote Pe deasupra codrilor și a munților, de strajă lîngă Olt, se desfăcea în lumină un plai înalt, rotund și curmat la mijloc, ca o șa. GALACTION, O. I 62. DLRLC
    • format_quote Foaie verde de susai, O veni luna lui mai, Să mă sui în deal pe plai. TEODORESCU, P. P. 289. DLRLC
    • format_quote Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
    • diferențiere Versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal. DEX '98
  • 2. Drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: potecă
    • format_quote Cine e acela care a trecut noaptea prin o pădure întinsă și deasă, pe plaiul vreunui codru? MARIAN, O. I 217. DLRLC
  • 3. Câmpie. DLRLC
    sinonime: câmpie
    • format_quote De pe întinderea plaiurilor, vîntul aducea izul tare al romanițelor. V. ROM. mai 1953, 130. DLRLC
    • format_quote Auzit-ai frate, de un plai frumos... Unde se-mpreună cerul luminos Cu albastrul mării cei nemărginite? ALECSANDRI, O. 159. DLRLC
    • format_quote figurat El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin. Și luna, vas de aur, plutește-n ceruri lin. ALECSANDRI, P. III 74. DLRLC
  • 4. Regiune, ținut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: regiune ținut
    • format_quote Nu-ți spuneam că pe plaiul romînesc bate numai vînt de veselie și de voie bună? GALACTION, O. I 180. DLRLC
    • format_quote Bate crivăț, și plaiul alb al țării Greu scapără de ger. COȘBUC, P. II 185. DLRLC
    • format_quote Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul, Arald, copilul-rege, uitat-a Universul. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • format_quote figurat Mergeți dar ca mine Cu fruntea-n lumine, Voi ce treceți plaiul dulcei tinereți. ALECSANDRI, P. I 227. DLRLC
  • 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor (de la munte) în secolele XV-XVIII, în Țara Românească. DEX '09 DLRLC
    sinonime: ocol plasă
    • format_quote Moșia Săndulești... ținea mai bine de-o jumătate de plai. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Merg tătarii lui Murad, C-au ucis în zi de mai Mîndru căpitan de plai. ALECSANDRI, O. 206. DLRLC
    • format_quote Cine să ne mai ție corespondenții (= corespondențe) prin scris cu stăpînitori în pricinile plaiului și ale orașului? GORJAN, H. IV 237. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.