opțiuni
  • info

23 de definiții pentru omăt

din care

Explicative DEX

OMĂT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.[1]

  1. În original: [Pl. și (m.) omeț], evident greșit. — LauraGellner

omăt1 smn [#...

OMĂT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.

OMĂT, omături, ...

OMĂT ~uri $n. pop...

omăt n. 1. Mold....

omăt și (vechĭ) @...

omat smn vz...

omet3 smn #v...

omete smn #...

omeț smn #v...

umet smn #v...

Ortografice DOOM

omăt (zăpadă) (#p...

omăt (zăpadă) (#p...

omăt s. n., pl. $o...

omăt, pl. omătur...

omăt, -turi.

Etimologice

omăt (-meți), #s...

Sinonime

OMĂT s. v. $zăpadă...

OMĂT s. $(#MET....

Regionalisme / arhaisme

OMĂT s. m. și ...

omắt, omături, (...

omăt, omături, ...

omăt, -uri, (umăt), s.n. – Zăpadă, nea, ninsoare: „Mare omăt o pticat” (Calendar 1980: 6); „În anul 1785, în luna lui August au căzut omăt de cătă sară și pe dimineață au înd’ețatu cumu-i ciontu și au degerat toate bucatele, adecă mălaiu și celelalte toate...” (însemnare pe o carte bisericească, din 1771, v. Bârlea Însemnări: 211-212) – Din sl. ometǔ „măturare” (DEX), cf. rus omet „morman” (DER).

Intrare: omăt
omăt1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omăt
  • omătul
  • omătu‑
plural
  • omături
  • omăturile
genitiv-dativ singular
  • omăt
  • omătului
plural
  • omături
  • omăturilor
vocativ singular —
plural —
omăt2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M33)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omăt
  • omătul
  • omătu‑
plural
  • omeți
  • omeții
genitiv-dativ singular
  • omăt
  • omătului
plural
  • omeți
  • omeților
vocativ singular —
plural —
umet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omăt3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omăt
  • omătul
  • omătu‑
plural
  • omete
  • ometele
genitiv-dativ singular
  • omăt
  • omătului
plural
  • omete
  • ometelor
vocativ singular —
plural —
omet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • omete
  • ometele
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • omete
  • ometelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omăt, omăturisubstantiv neutru

  • 1. popular Nea, ninsoare, zăpadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nea ninsoare zăpadă
    • format_quote Streșinile picurau și soarele împrăștia deasupra Măgurei, pe omături, o strălucire orbitoare. SADOVEANU, B. 90. DLRLC
    • format_quote Tremură omătul pe livadă, Cînd de departe-un lup își taie cale Și-și strigă nopții patima flămîndă. GOGA, C. P. 18. DLRLC
    • format_quote Treptat omătul spulberat Se-ntinde ca o mare. ALECSANDRI, P. A. 160. DLRLC
    • format_quote figurat Cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vînt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate. EMINESCU, O. IV 126. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.