opțiuni
  • info

27 de definiții pentru mărăcine

din care

Explicative DEX

MĂRĂCINE, mărăcini, s. m. Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p. restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). ◊ Expr. A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la pl.) Mărăciniș. [Var.: mărăcin s. m., mărăcină s. f.] – Lat. marrucina.

MĂRĂCINE, mărăcini, s. m. Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p. restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). ◊ Expr. A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la pl.) Mărăciniș. [Var.: mărăcin s. m., mărăcină s. f.] – Lat. marrucina.

mărăcine sm ...

MĂRĂCINE, $mărăci...

MĂRĂCINE ~i m. ...

mărăcine m. 1. p...

mărăcíne m. (maĭ v...

MĂRĂCIN s. m. v. mărăcine.

MĂRĂCIN s. m. v. mărăcine.

MĂRĂCINĂ s. f. v. mărăcine.

MĂRĂCINĂ s. f. v. mărăcine.

mărăcin sm #v...

mărăcină sf #...

mărăciune $sm...

MĂRĂCIUNE s. m....

Ortografice DOOM

mărăcine s. #m....

mărăcine s. m.,...

mărăcine s. m., a...

Etimologice

@mărăcine (mărăcin...

Jargon

Banul Mărăcine, jo...

Enciclopedice

@INTER VEPRES ROSAE ...

Sinonime

MĂRĂCINE s. 1. ...

MĂRĂCINE s. v. $m...

MĂRĂCINE s. @1....

mărăcine s. #v....

mărăcini s. #pl...

Tezaur

MĂRĂCINE s. m. @1...

MĂRĂCIN s. m. v. @...

MĂRĂCÍNĂ s. f. v. ...

MĂRĂCIUNE s. m. v...

Intrare: mărăcine
mărăcine substantiv masculin
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăcine
  • mărăcinele
plural
  • mărăcini
  • mărăcinii
genitiv-dativ singular
  • mărăcine
  • mărăcinelui
plural
  • mărăcini
  • mărăcinilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăcin
  • mărăcinul
  • mărăcinu‑
plural
  • mărăcini
  • mărăcinii
genitiv-dativ singular
  • mărăcin
  • mărăcinului
plural
  • mărăcini
  • mărăcinilor
vocativ singular —
plural —
mărăcină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăcină
  • mărăcina
plural
  • mărăcine
  • mărăcinele
genitiv-dativ singular
  • mărăcine
  • mărăcinei
plural
  • mărăcine
  • mărăcinelor
vocativ singular —
plural —
mărăciune substantiv masculin
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăciune
  • mărăciunele
plural
  • mărăciuni
  • mărăciunii
genitiv-dativ singular
  • mărăciune
  • mărăciunelui
plural
  • mărăciuni
  • mărăciunilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărăcine, mărăcinisubstantiv masculin

  • 1. Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: mărăcinaș
    • format_quote Sub licăririle de afară descoperii acolo un morman de mărăcini uscați. GALACTION, O. I 81. DLRLC
    • format_quote Rochia i se prinse de un mărăcine și o ținu în loc. BOLINTINEANU, O. 331. DLRLC
    • format_quote Învățătorul este pentru un tînăr... ca plugarul bun care curăță de mărăciuni țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8. DLRLC
    • chat_bubble A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Stăteai pe mărăcini să se facă ziuă mai repede, ca să ajungi acasă. PAS, Z. I 234. DLRLC
    • chat_bubble A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu poți trăi nici în sat; Nici în sat nici în vecini, Trăiești ca pe mărăcini. BIBICESCU, P. P. 177. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.