opțiuni
  • info

23 de definiții pentru mugur

din care

Explicative DEX

MUGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase. 2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice. [Var.: mugure s. m.] – Cf. alb. mugull.

MUGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase. 2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice. [Var.: mugure s. m.] – Cf. alb. mugull.

mugur sm [...

MUGUR, muguri, ...

MUGUR ~i m. Org...

múgur m. (alb. $mu...

MUGURE s. m. v. mugur.

MUGURE s. m. v. mugur.

mugure sm #...

mugurel sm ...

MUGURE s. m. #v...

mugure m. prima de...

Ortografice DOOM

mugur s. m., ...

mugur s. m., #p...

mugur s. m., pl. ...

mugur...

mugure.

Etimologice

mugur (muguri), ...

Enciclopedice

Mugur, George I. (...

MUGUR, Vlad (1927-...

Sinonime

MUGUR s. (BOT.)...

MUGUR s. v. $amen...

MUGUR s. $(#BOT...

mugur s. v. A...

Tezaur

MUGUR s. m. 1. ...

Intrare: mugur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mugur
  • mugurul
  • muguru‑
plural
  • muguri
  • mugurii
genitiv-dativ singular
  • mugur
  • mugurului
plural
  • muguri
  • mugurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mugure
  • mugurele
plural
  • muguri
  • mugurii
genitiv-dativ singular
  • mugure
  • mugurelui
plural
  • muguri
  • mugurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mugur, mugurisubstantiv masculin

  • 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ament ochi pup diminutive: muguraș
    • format_quote Mugurii de ieri, tari ca mărgăritarele, s-au desfăcut și-n locul fiecăruia joacă o creangă nouă, gingașă, cu frunzele diafane. ARGHEZI, P. T. 21. DLRLC
    • format_quote [Frunza] s-a desfăcut din mugur într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. GÎRLEANU, L. 40. DLRLC
    • format_quote Mugurii pe creangă se văd îmbobocind. ALECSANDRI, O. 174. DLRLC
    • format_quote figurat Marele preot înjunghia un berbecuț alb și creț, cu mugurii cornițelor abia rotunzite sub blana frunții. C. PETRESCU, R. DR. 56. DLRLC
    • 1.1. figurat Copil, progenitură. DLRLC
      sinonime: copil progenitură
      • format_quote Pe mama o măritase repede bunica... vrusese să rămînă numai cu băiatul cel mic, singurul care-i era drag dintre mugurii ei. STANCU, D. 6. DLRLC
  • 2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Muguri laringieni. DLRLC
  • 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.