opțiuni
  • info

18 definiții pentru jude

din care

Explicative DEX

JUDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; înv.) Primar. [Var.: (2) judec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis.

jude sm [#A...

JUDE, juzi, s. m. 1. (În vechea organizare a țărilor românești) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpararea din rumânie. 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. 4. (Înv.) Judecător (1). 5. (Reg.; ieșit din uz) Primar. [Var.: (2) judec, pl. judeci, s. m.] – Lat. judex, -icis.

JUDE, juzi, #s....

JUDE juzi $m. în...

jude m. 1. judec...

júde m., pl. $juzĭ...

JUDEC s. m. v. jude.

JUDEC s. m. v. jude.

judec sm #v...

judece sm #...

1) júdec m. (lat. ...

Ortografice DOOM

jude s. m., #...

jude s. m., #pl...

jude s. m., pl. $...

Etimologice

jude (juzi), #s....

Sinonime

JUDE s. v. $căpet...

jude s.m. 1 (...

jude s. v. CĂ...

Intrare: jude
substantiv masculin (M47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jude
  • judele
plural
  • juzi
  • juzii
genitiv-dativ singular
  • jude
  • judelui
plural
  • juzi
  • juzilor
vocativ singular
  • jude
plural
  • juzilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • judec
  • judecul
  • judecu‑
plural
  • judeci
  • judecii
genitiv-dativ singular
  • judec
  • judecului
plural
  • judeci
  • judecilor
vocativ singular
  • judecule
  • judece
plural
  • judecilor
substantiv masculin (M51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • judece
  • judecele
plural
  • judeci
  • judecii
genitiv-dativ singular
  • judece
  • judecelui
plural
  • judeci
  • judecilor
vocativ singular
  • judece
plural
  • judecilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jude, juzisubstantiv masculin

  • 1. (În vechea organizare a Țărilor Române) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; stăpân de rumâni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Cneaz, principe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cneaz principe
      • format_quote Un cnezat sau județ era condus de un cneaz, jude sau jupan. IST. R.P.R. 64. DLRLC
  • 2. (Persoană care îndeplinea) funcție de jude. MDA2
  • 3. (În vechea organizare a Țării Românești) Țăran devenit liber după răscumpărarea din rumânie. DEX '09 MDA2 DEX '98
    • comentariu Numai acest sens are și varianta judec. DEX '09
  • 4. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • 5. învechit Jurist angajat oficial pentru soluționarea proceselor judiciare în cadrul unei instanțe judecătorești; judecător. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: judecător
    • format_quote Guță Mereuță, jude de ședință, adus în capitală la ultima mișcare în magistratură. C. PETRESCU, C. V. 182. DLRLC
  • 6. Persoană care conduce ceata de colindători. MDA2
  • chat_bubble regional ieșit din uz (în) sintagmă compus (Jude-mare) Primar. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: primar
    • format_quote Trebuie pus în sat chinez (birău sau jude). ȚICHINDEAL, F. 66. DLRLC
    • format_quote Că și hrana judelui E-n spinarea satului. MARIAN, S. 128. DLRLC
    • format_quote Bine-i ține ca un măr mare-nflorit, Ca un jude-mpodobit. BIBICESCU, P. P. 236. DLRLC
  • chat_bubble regional ieșit din uz compus Jude-mic = viceprimar. MDA2
    sinonime: viceprimar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.