opțiuni
  • info

16 definiții pentru gudura

din care

Explicative DEX

GUDURA, gudur, vb. I. Refl. 1. (Despre câini; la pers. 3) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om prin diferite mișcări (dând târcoale și din coadă). 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi, a se umili fără demnitate în fața cuiva, a linguși pe cineva (pentru a-i obține favorurile). – Cf. alb. gudulis[1].

  1. În original, greșit: gudutis — Octavian Mocanu

gudura [At: N... corectat(ă)

GUDURA, gudur, vb. I. Refl. 1. (Despre câini; la pers. 3) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om, dându-i târcoale și mișcând din coadă. 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi, a se umili fără demnitate în fața cuiva, a linguși pe cineva (pentru a-i obține favorurile). – Cf. alb. gudulis[1].

  1. În original, greșit: gudutis — Octavian Mocanu

GUDURA, gudur,...

@A SE GUDURA mă gu...

gudurà v. 1. a d...

guduri v #v...

gúdur (mă), a -á...

Ortografice DOOM

gudura (a se ~) (...

!gudura @(a se ~)...

gudura vb., ind. ...

gudur.

Sinonime

GUDURA vb. v. $li...

gudura vb. v....

Regionalisme / arhaisme

gudura, vb. refl....

gudura, vb. refl. – (Despre câini) A-și manifesta bucuria față de om. (Despre oameni) A se linguși. – Cuvânt autohton, cf. alb. gudulis (Russu 1981). corectat(ă)

Intrare: gudura
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gudura
  • gudurare
  • gudurat
  • guduratu‑
  • gudurând
  • gudurându‑
 singular plural
  • gudură
  • gudurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gudur
 (să)
  • gudur
  • guduram
  • gudurai
  • gudurasem
a II-a (tu)
  • guduri
 (să)
  • guduri
  • gudurai
  • gudurași
  • guduraseși
a III-a (el, ea)
  • gudură
 (să)
  • gudure
  • gudura
  • gudură
  • gudurase
plural I (noi)
  • gudurăm
 (să)
  • gudurăm
  • guduram
  • gudurarăm
  • guduraserăm
  • gudurasem
a II-a (voi)
  • gudurați
 (să)
  • gudurați
  • gudurați
  • gudurarăți
  • guduraserăți
  • guduraseți
a III-a (ei, ele)
  • gudură
 (să)
  • gudure
  • gudurau
  • gudurară
  • guduraseră
guduri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gudura, gudurverb

  • 1. unipersonal (Despre câini) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om prin diferite mișcări (dând târcoale și din coadă). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cîinele se gudură, cerînd iertare. C. PETRESCU, S. 43. DLRLC
    • format_quote O droaie de cîini i se gudurau primprejur, sărindu-i pe haine. D. ZAMFIRESCU, R. 89. DLRLC
    • format_quote După ce alergă de la o turmă la alta ca să se gudure la Elicio și la Galatea cînele începe a alerga. NEGRUZZI, S. I 59. DLRLC
  • 2. figurat depreciativ (Despre oameni) A se ploconi, a se umili fără demnitate în fața cuiva, a linguși pe cineva (pentru a-i obține favorurile). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: linguși
    • format_quote Avea un fel de a se gudura, vorbind c-un ton falș, între scîncet și dezmierdare. BART, E. 311. DLRLC
    • format_quote Ea nu-i ca astea cu obrazul uns Și nu se gudură cînd te-a ajuns, Iar cînd nu-i placi, nu-și rîde pe ascuns. PĂUN-PINCIO, P. 92. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.