opțiuni
  • info

21 de definiții pentru frunte

din care

Explicative DEX

FRUNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce este mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce este de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adj. De frunte = care ocupă locul întâi, care este de primul rang. ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.

frunte sf [#A...

FRUNTE sf. 1 ...

FRUNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.

FRUNTE, frunți,...

FRUNTE ~ți f. 1...

frunte f. 1. par...

frúnte f. (lat. $f...

FRUNTICICĂ $sf....

Ortografice DOOM

frunte s. f.,...

frunte s. f., #...

frunte s. f., g.-...

Etimologice

frunte (frunți),...

Argou

@a trăi din sudoarea...

@alivanti pour toujo...

cu moț în frunte $...

frunte înaltă $#ex...

Sinonime

FRUNTE s. 1. ca...

FRUNTE s. v. $cap...

FRUNTE s. 1. ...

frunte s. v. ...

Intrare: frunte
substantiv feminin (F109)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frunte
  • fruntea
plural
  • frunți
  • frunțile
genitiv-dativ singular
  • frunți
  • frunții
plural
  • frunți
  • frunților
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frunte, frunțisubstantiv feminin

  • 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Fruntea aceea înaltă, pe care o cunoscuse cîndva tînără și senină, acum era cărunțită de grijă, deasupra unor ochi care se aspreau necontenit. SADOVEANU, F. J. 354. DLRLC
    • format_quote [Armăsarul] cel din stînga, care are o pată roșcată în frunte, își joacă nervos coama lungă. CAMIL PETRESCU, O. I 474. DLRLC
    • format_quote Iat-o! Plină despre munte Iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
    • format_quote figurat Cu fruntea-n țărînă conacele cad. TULBURE, V. R. 38. DLRLC
    • format_quote figurat Cîteodată, în amurgul serii, pe cînd cele din urmă raze apuneau pe fruntea Caucazului străbun, stam în cerdacul casei și vorbeam de viitor. DUNĂREANU, CH. 59. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul pleacă fruntea teiului mirositor. MACEDONSKI, O. I 96. DLRLC
  • 2. La oameni, luând partea drept întreg: cap, chip, față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cap chip față
    • format_quote Aceleași gînduri negre ni se zugrăvesc pe frunte. DAVILA, V. V. 178. DLRLC
    • format_quote Sub brazi la rădăcină tu fruntea să ți-o pleci. COȘBUC, P. I 134. DLRLC
  • 3. figurat adesea articulat Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: cremă elită
    • format_quote Fruntea făinii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Și la zor și la glumit, Brigadieru-i frunte. FRUNZĂ, S. 26. DLRLC
    • format_quote Antoane, tu ești poate fruntea minerilor, fruntea oamenilor, cum ar spune tată-meu. DAVIDOGLU, M. 26. DLRLC
    • format_quote Fruntea flăcăilor hotărăște la care cîrciumă să se rotunjească hora. STANCU, D. 169. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De frunte = care ocupă locul întâi, care este de primul rang; de mâna întâi; de vază. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: important
      • format_quote Luna plină-nalță discul ei pe munte, Stoica. stă la masă cu cei mai de frunte. BOLINTINEANU, O. 69. DLRLC
      • format_quote Generalul Mavru, filolog și numismat de frunte, era de mai mulți ani în relațiune cu... Bolliac. GHICA, S. A. 143. DLRLC
      • format_quote Dar tu, Moțoace?... m-ai vîndut și pre mine, vei vinde și pre Tomșa; spune-mi, n-aș fi un nătărău de frunte cînd m-aș încrede în tine? NEGRUZZI, S. I 141. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială sau locuțiune prepozițională În frunte sau în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cine-i în frunte la lucru, acela-i în frunte și la folos. CAMILAR, TEM. 32. DLRLC
      • format_quote Ghiță Lungu ținuse și discurs la așezarea sa în fruntea comunei. SADOVEANU, M. C. 199. DLRLC
      • format_quote Plutonierul, în fruntea celor patru jandarmi, se apropia cu pași rari. REBREANU, R. II 151. DLRLC
      • format_quote Ieșit-a-n cale-ales alai De sfetnici mulți și mult popor, Cu muzici multe-n fruntea lor. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
      • format_quote O ceată de ofițeri călări, în fruntea cărora erau trei. NEGRUZZI, S. I 167. DLRLC
      • chat_bubble figurat În locul întâi, de cinste, de conducere. DEX '09 DLRLC
  • 4. Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.