opțiuni
  • info

21 de definiții pentru dezmierda

din care

Explicative DEX

DEZMIERDA, dezmierd, vb. I. 1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. Refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [Var.: (reg.) dizmierda vb. I] – Lat. *dismerdare.

DEZMIERDA, dezmierd, vb. I. 1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. Refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [Var.: (reg.) dizmierda vb. I] – Lat. *dismerdare.

dezmierda [#At:...

DEZMIERDA, $dezmi...

@A DEZMIERDA dezmi'...

DIZMIERDA vb. I v. dezmierda.

DIZMIERDA vb. I v. dezmierda.

dezmira2 v...

dezmirda v ...

dizmierda v...

dizmiira v ...

DIZMIERDA vb. I...

desmierdà v. 1. ...

dezmérd (est) și @...

dezmĭérd V. @dezme...

Ortografice DOOM

dezmierda (a ~) (...

dezmierda (a ~)...

dezmierda vb. (si...

dezmierda (ind. ...

desmierd.

Sinonime

DEZMIERDA vb. v. ...

DEZMIERDA vb. v. ...

DEZMIERDA vb. a...

dezmierda vb. #...

Intrare: dezmierda
  • silabație: dez-mier-da info
verb (VT53)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmierda
  • dezmierdare
  • dezmierdat
  • dezmierdatu‑
  • dezmierdând
  • dezmierdându‑
 singular plural
  • dezmiardă
  • dezmierdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmierd
 (să)
  • dezmierd
  • dezmierdam
  • dezmierdai
  • dezmierdasem
a II-a (tu)
  • dezmierzi
 (să)
  • dezmierzi
  • dezmierdai
  • dezmierdași
  • dezmierdaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmiardă
 (să)
  • dezmierde
  • dezmierda
  • dezmierdă
  • dezmierdase
plural I (noi)
  • dezmierdăm
 (să)
  • dezmierdăm
  • dezmierdam
  • dezmierdarăm
  • dezmierdaserăm
  • dezmierdasem
a II-a (voi)
  • dezmierdați
 (să)
  • dezmierdați
  • dezmierdați
  • dezmierdarăți
  • dezmierdaserăți
  • dezmierdaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmiardă
 (să)
  • dezmierde
  • dezmierdau
  • dezmierdară
  • dezmierdaseră
verb (VT53)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dizmierda
  • dizmierdare
  • dizmierdat
  • dizmierdatu‑
  • dizmierdând
  • dizmierdându‑
 singular plural
  • dizmiardă
  • dizmierdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dizmierd
 (să)
  • dizmierd
  • dizmierdam
  • dizmierdai
  • dizmierdasem
a II-a (tu)
  • dizmierzi
 (să)
  • dizmierzi
  • dizmierdai
  • dizmierdași
  • dizmierdaseși
a III-a (el, ea)
  • dizmiardă
 (să)
  • dizmierde
  • dizmierda
  • dizmierdă
  • dizmierdase
plural I (noi)
  • dizmierdăm
 (să)
  • dizmierdăm
  • dizmierdam
  • dizmierdarăm
  • dizmierdaserăm
  • dizmierdasem
a II-a (voi)
  • dizmierdați
 (să)
  • dizmierdați
  • dizmierdați
  • dizmierdarăți
  • dizmierdaserăți
  • dizmierdaseți
a III-a (ei, ele)
  • dizmiardă
 (să)
  • dizmierde
  • dizmierdau
  • dizmierdară
  • dizmierdaseră
dizmiira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dezmirda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmierda, dezmierdverb

  • 1. tranzitiv A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alinta mângâia
    • format_quote Îi prinsesem mîna, mică, subțire, și i-o dezmierdasem. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 290. DLRLC
    • format_quote Fiul pașei din Ianina Blînd dezmiardă alba frunte A nevestei. COȘBUC, P. I 62. DLRLC
    • format_quote De-aș putea s-o sărut o dată!... ori să-i dezmierd mînile. EMINESCU, N. 75. DLRLC
    • format_quote figurat Oltule, cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi – Dulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143. DLRLC
    • format_quote figurat De cîte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. ANGHEL, Î. G. 11. DLRLC
    • format_quote figurat [Fata] era boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întîi raze ale soarelui. CREANGĂ, P. 276. DLRLC
    • format_quote (și) absolut O! dezmiardă, pîn’ce fruntea-mi este netedă și lină. EMINESCU, O. I 42. DLRLC
    • format_quote Flăcăiandrul se pierde de dorul ei cînd o văzu dezmierdîndu-l cu niște cuvinte mai dulci decît mierea. ISPIRESCU, L. 279. DLRLC
    • format_quote figurat O pace adîncă, dezmierdată de țirîitul greierilor, vestea sosirea serii. GALACTION, O. I 211. DLRLC
    • 1.1. ironic A da bătaie. DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote Degeaba te mai sclifosești, Ioane, răspunse mama... Pare-mi-se că știi tu moarea mea... Să nu mă faci ia acuș să ieu culeșerul din ocniță și să te dezmierd, cît ești de mare. CREANGĂ, A. 120. DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se bucura de ceva; a se desfăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bucura delecta desfăta
    • format_quote În colibă, mama Kira să dezmiardă între copiii săi: o fată mare și un flăcău. DELAVRANCEA, S. 175. DLRLC
    • format_quote Lasă! că i-am făcut eu una bună. Nu s-a mai dezmierda el tot în bine. SBIERA, P. 74. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Umblă cu mînile în șolduri, lunecînd printre răzoare și dezmierdîndu-și printre culturi privirile obosite. SADOVEANU, P. M. 312. DLRLC
    • 2.1. A se răsfăța. DEX '09 DEX '98
      sinonime: răsfăța
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.